în aşteptare #1. (10.01.2011)

În lumina slabă a camerei sale, dar, mai ales, în lumina tuturor celor întâmplate, îşi aştepta sfârşitul. Avea să vină, ca aproape tot ce i s-a întâmplat lui, în totalitate normal, chiar banal şi vechi. Ca şi ziua aceea în care, întorcându-se acasă de la câmp, îşi ducea în căruţă soţia moartă. A murit în câteva secunde, fulgerată. Îşi aduce aminte cu groază, dar mai ales cu ruşine, de ziua aceea şi de privirle curioşilor în căruţă, unde, puţin schimbată la faţă, stătea întinsă femeia de care îl lega până atunci o viaţă. Viaţa care îl lega de acea femeie din care sufletul a încetat de ceva timp să mai fumege.
[citeşte continuarea...]

subnicioformă.

Scris de răzvan cîmpean marți, februarie 04, 2014

nu fi naiv!
repetă după mine: nu sunt naiv!
nu sunt naiv! bineînţeles că nu sunt naiv!


apoi, fii naiv. naiv ca un copil care, în timp ce e violat, încă mai crede că o să primească îngheţată. atât de naiv. repetă! 
                    încât aproape să te converteşti la creştinism pentru cineva care n-ar da, în veci, doi bani pe tine. 
                    încât să crezi că o să fie bine, că o să treacă, de data asta sigur o să-ţi treacă, mama ei de ce-naiba-o-mai-fi-şi-asta. repetă! 
                încât absolut totul să fie, extrem de precaut de fiecare dată, pentru cineva care nici măcar n-a murit pentru tine.
                   încât o piesă, oricare, să te ducă cu gândul, chiar şi ani mai târziu, la ceva ce, pur şi simplu, n-a fost să fie.
                    încât să scrii despre ce ar fi putut să fie, să scrii ca despre o amintire, şi apoi să-ţi fie ruşine.
                    încât să dai atâta importanţă cuiva, ca ani buni să nu fie suficienţi să te convingi că nici măcar n-a existat cu-adevărat.
                   încât să-ţi pui întrebări, să dezvolţi scenarii de care nimănui nu-i pasă şi de care nimănui nu-i va păsa, dar care, eşti sigur, te vor ţine, în cele din urmă, în viaţă. 

2 comentarii

  1. Patricia spune:
  2. Bună Răzvan Câmpean,
    îmi place mult gândirea ta. Numele meu este Patricia Prodan si sunt o eleva pasionata de lectura, muzica, teatru si cultura. Iubesc sa scriu poezii si povesti. Prin luna iulie am scris o poveste pe care mi-aș dori-o s-o citești, și dacă îți place, s-o publici pe blog. Pe ce e-mail ti-as putea-o trimite?



    cu stima, Patri Prodan :)

     
  3. bună, patricia :)

    îţi mulţumesc mult pentru comentariu. trimite-mi, te rog, pe razvancimpean at gmail.com. încerc să-ţi răspund cât de repede pot, dar depinde mult de cât de lungă e povestea.

     

Trimiteți un comentariu

Adresa de email (abonarea trebuie confirmata):

O colecţie de obsesii, pasiuni şi frământări din mine, un loc pe care îl cizelez şi-l modelez permanent după firea mea schimbătoare, o oglindă difuză a ceea ce-am fost şi încerc să fiu. Un blog scris nu atât pentru a fi citit, dar pentru plăcerea nebună de a fi scris. [detalii]
A apărut o eroare în acest obiect gadget