în aşteptare #1. (10.01.2011)

În lumina slabă a camerei sale, dar, mai ales, în lumina tuturor celor întâmplate, îşi aştepta sfârşitul. Avea să vină, ca aproape tot ce i s-a întâmplat lui, în totalitate normal, chiar banal şi vechi. Ca şi ziua aceea în care, întorcându-se acasă de la câmp, îşi ducea în căruţă soţia moartă. A murit în câteva secunde, fulgerată. Îşi aduce aminte cu groază, dar mai ales cu ruşine, de ziua aceea şi de privirle curioşilor în căruţă, unde, puţin schimbată la faţă, stătea întinsă femeia de care îl lega până atunci o viaţă. Viaţa care îl lega de acea femeie din care sufletul a încetat de ceva timp să mai fumege.
[citeşte continuarea...]

secretul intrării în panică. apasă tare.

Scris de răzvan cîmpean joi, ianuarie 16, 2014

ai scris aşa:
                  cum tremura şi cum, spre final, zâmbea. (cum ai fi preferat să plângă.)
                  cum mâinile nu ţi le mai aminteşti, nici faţa.
                  cum ai fi vrut să mori, să mori de dragul de-a muri şi tu, căci oricum ai făcut-o.
                  cum ai inventat nenorocirea şi nu ai mai putut ieşi din ea.

                  cum te-ai aruncat în braţe străine, în alte braţe străine, în alte braţe străine, în alte braţe străine şi tot aşa.
                  cum încă mai cauţi poezia. (cum ai fi vrut să nu fi ars.)
                  cum nimic nu e aşa cum crezi şi totuşi.
                  cum ai fi vrut ca frate-so să fi ştiut.
                  cum ai fi vrut să (voi cât povestiţi, ) mergeţi înainte.
                  cum ai fi vrut să nu renunţi. (cum ai fi vrut să nu renunţe.)

0 comentarii

Trimiteți un comentariu

Adresa de email (abonarea trebuie confirmata):

O colecţie de obsesii, pasiuni şi frământări din mine, un loc pe care îl cizelez şi-l modelez permanent după firea mea schimbătoare, o oglindă difuză a ceea ce-am fost şi încerc să fiu. Un blog scris nu atât pentru a fi citit, dar pentru plăcerea nebună de a fi scris. [detalii]
A apărut o eroare în acest obiect gadget