în aşteptare #1. (10.01.2011)

În lumina slabă a camerei sale, dar, mai ales, în lumina tuturor celor întâmplate, îşi aştepta sfârşitul. Avea să vină, ca aproape tot ce i s-a întâmplat lui, în totalitate normal, chiar banal şi vechi. Ca şi ziua aceea în care, întorcându-se acasă de la câmp, îşi ducea în căruţă soţia moartă. A murit în câteva secunde, fulgerată. Îşi aduce aminte cu groază, dar mai ales cu ruşine, de ziua aceea şi de privirle curioşilor în căruţă, unde, puţin schimbată la faţă, stătea întinsă femeia de care îl lega până atunci o viaţă. Viaţa care îl lega de acea femeie din care sufletul a încetat de ceva timp să mai fumege.
[citeşte continuarea...]

rescrise #2. [visam]

Scris de răzvan cîmpean marți, martie 06, 2012

acum un an.


există puţine lucruri de care sunt sigur. că mă victimizam e unul dintre ele. 

o aşteptam pe fată-mea să vină cu maşina în locul ăsta uitat de lume, să vină ca şi cum aş merita, să vină ca şi cum ar avea pentru ce. pentru cine. să vină ca şi cum m-aş întoarce eu acasă, deşi niciodată n-o voi face. deşi. îmi imaginam ce ascultă, mi-l imaginam pe bărbatu-său silind-o să rămână şi pe ea pornind radioul şi maşina. întâi radioul şi apoi maşina. aşa cum a învăţat-o taică-său. fata mea pe drumuri. dar niciodată fata mea ca un sac de cartofi. şi alte drumuri, oricum.
evident, nu munte. nu suport muntele. viaţa acolo e atât de. atât de nicicum. adică, să trăieşti pentru a trăi. cine a pomenit prostie mai mare? asta-i ca şi fata aia care nu te poate iubi fiindcă te iubeşte prea mult. sau aşa ceva. oricum.
visam. visam ca şi pămpălăul ăla, de la care porneşte totul, care se spânzură. în chiloţi. doar în chiloţi. visam. acuma, dacă asta avea vreun sens, dacă mi-a ieşit ceva de aici, altceva decât o viaţă în care nici n-ai cu cine să împarţi... nimic, n-o ştiu spune. că ăştia-s de-ăia de-i chemi la tine şi nu vin. ca şi moartea. până te spânzuri.




0 comentarii

Trimiteți un comentariu

Adresa de email (abonarea trebuie confirmata):

O colecţie de obsesii, pasiuni şi frământări din mine, un loc pe care îl cizelez şi-l modelez permanent după firea mea schimbătoare, o oglindă difuză a ceea ce-am fost şi încerc să fiu. Un blog scris nu atât pentru a fi citit, dar pentru plăcerea nebună de a fi scris. [detalii]
A apărut o eroare în acest obiect gadget