în aşteptare #1. (10.01.2011)

În lumina slabă a camerei sale, dar, mai ales, în lumina tuturor celor întâmplate, îşi aştepta sfârşitul. Avea să vină, ca aproape tot ce i s-a întâmplat lui, în totalitate normal, chiar banal şi vechi. Ca şi ziua aceea în care, întorcându-se acasă de la câmp, îşi ducea în căruţă soţia moartă. A murit în câteva secunde, fulgerată. Îşi aduce aminte cu groază, dar mai ales cu ruşine, de ziua aceea şi de privirle curioşilor în căruţă, unde, puţin schimbată la faţă, stătea întinsă femeia de care îl lega până atunci o viaţă. Viaţa care îl lega de acea femeie din care sufletul a încetat de ceva timp să mai fumege.
[citeşte continuarea...]

fuga

Scris de răzvan cîmpean sâmbătă, martie 17, 2012

îţi aminteşti doar atât. oricât ai încerca, doar atât. numele unui medicament şi gustul de după. un gust amar. nu voiai să se spună despre tine că ţi-a fost teamă. că te-ai drogat în prostie, numai ca să treacă. nu-ţi convenea că alţii o să vorbească tâmpenii despre cum puteai s-o faci mai bine. despre cum ar fi fost dacă n-ai fi fugit.
e sunetul ăla de radio stricat, ca şi cum, în loc să fii aici, ai fi te miri pe unde. o sală de teatru în care bătrânii intră doar să se-ncălzească. în casa scării, când vecinul de la şase aproape-ţi dă în cap cu
ciocanul. o pădure. o maşină în viteză pe o autostradă goală. oriunde. te miri pe unde. când ăla a ridicat pistolul la vânzătoare şi când a tras fără să clipească. e sunetul ăla de radio stricat, care-ţi spune că poţi fi oricine. un rege pe calul lui de luptă. un doctor în cel mai râvnit sanatoriu. şi apoi un pacient. apoi altul. oricare altul. chiar vânzătoarea, când ăla a tras fără să clipească. poţi fi bărbatul care-şi bate nevasta şi apoi o trimite la lucru. sau poţi fi ea. sau alexandra, când aproape a reuşit să scape. dar niciodată simona. simona să nu fii.
o să vorbească despre tine. o să spună cum te-ai dus, cum ai fugit, cum ai păţit o groază de lucruri, că aproape te-ai înecat, că era să te prindă un rechin, că frate-to încă mai plânge pe ascuns şi că îşi udă patul. or să spună c-ai fost un laş, or să se contrazică şi apoi or să-şi dea dreptate. dar niciodată, nici măcar o dată, n-or să amintească de mine. atunci or să tacă.
şi gustul tot mai amar, ca şi cum ai fugi cu medicamentul în gură. ca şi cum cineva ar planta în tine un copac. un copac de medicamente. şi când ai fost ăla care a tras, ţi-ai fi dorit să fi durat mai puţin. sau să-ţi fi dat ţie în cap cu ciocanul. iar şi iar.
curând n-o să-ţi mai aminteşti nimic. curând şi ei or să tacă. şi frate-to o să mai plângă şi o să-şi mai ude patul. şi lumea tot n-o să-şi amintească de mine. ca şi cum nu m-am întâmplat. şi atunci o să scriu. roman după roman despre tine. o să te fac băiatul care se-aruncă în faţa trenului şi căruia i se prinde capul de grătar. sau fata care-l aşteaptă ca proasta. bunicul cu pasiuni ciudate, dar pe care nimeni nu-l leagă de copac, deşi ar trebui. copacul de medicamente.
o să ajungi celebru şi lumea o să vorbească despre tine. cum aproape ai salvat de la înec un puşti de 12 ani care nu ştia să înoate. cum îţi rozi unghiile dimineaţa, pe stomacul gol. cum ai primit nu ştiu ce premiu şi cum ai avut curajul să-l refuzi. cum maică-ta era de fapt soră-ta mai mare şi cum nimeni nu ţi-a spus vreodată adevărul.

1 Responses to fuga

  1. hain spune:
  2. de citit pe muzica celor de la washed out!

     

Trimiteți un comentariu

Adresa de email (abonarea trebuie confirmata):

O colecţie de obsesii, pasiuni şi frământări din mine, un loc pe care îl cizelez şi-l modelez permanent după firea mea schimbătoare, o oglindă difuză a ceea ce-am fost şi încerc să fiu. Un blog scris nu atât pentru a fi citit, dar pentru plăcerea nebună de a fi scris. [detalii]
A apărut o eroare în acest obiect gadget