în aşteptare #1. (10.01.2011)

În lumina slabă a camerei sale, dar, mai ales, în lumina tuturor celor întâmplate, îşi aştepta sfârşitul. Avea să vină, ca aproape tot ce i s-a întâmplat lui, în totalitate normal, chiar banal şi vechi. Ca şi ziua aceea în care, întorcându-se acasă de la câmp, îşi ducea în căruţă soţia moartă. A murit în câteva secunde, fulgerată. Îşi aduce aminte cu groază, dar mai ales cu ruşine, de ziua aceea şi de privirle curioşilor în căruţă, unde, puţin schimbată la faţă, stătea întinsă femeia de care îl lega până atunci o viaţă. Viaţa care îl lega de acea femeie din care sufletul a încetat de ceva timp să mai fumege.
[citeşte continuarea...]

ministori

Scris de răzvan cîmpean sâmbătă, august 13, 2011

io nunţeleg. nunţeleg nica. femeia asta dă mocumpărat mă ţâne legată ş num dă drumu.
leţu dă care mă leagă îl cheamă pătru şâi pretenu meu ăl mai bun.
dă pătru mă ţân ş iel mă ţâne când vine femeia asta cu focun cap să mă sparie. ş io mă spariu dem vine să mor. şatunci o lovesc să plece.
îi zâc dutevezâţdătreabă ş ia mie tăt îm zâce ceva da nunţeleg nica. asgzzm rdp adwp
mă uit la celălalte cum trec pă drum ş io numa mă uit ş stau.
num place defel că stau aci legată ş că nu mă duc cu iele pă câmp ş să trăim acolo libere ca nişte surate.
ieste una tare-tare frumosă ş io când cresc mare ca ie vreu să fiu.
îs încă mică ş deaia num dă voie femeia asta să mă duc cu iele ş deaia îm dă să mânc în căruţă. mi dor dă
pătru când îm dă să mânc.
dutevezâţdătreabă.
hwp dfaife dtefadh hntz tzspud
taci pătru taci. pătru urlă după mine ş io urlu după iel şi femeia asta urlă dupamândoi.
da mie num pre placen căruţă, mai mult îm placen grajd, da acolo numa întrun rând mo pus şaşa mam bucurat că mam gândit la tăte suratele mele ş cum om mere noi să trăim pă câmp liniştite.
ş cum maş înţălege io bine cu aia faină şam veni înapoi laolaltă.
da femeia asta dei iese foc pă cap mă bate şâm urlăn urech zyar rdq wzuh şatunci io iaro lovesc. ş vine bărbatu ăla al iei ş iarăi al meu ş num place.
o femeie care mirose frumos o venit odat la noi şi mo luat dă lângă pătru ş iam dat una dă să mă ţână minte. şi pătru zâcea mai dăi da io nu lam ascultat ş mam uitat cum plânge. taci pătru taci.
num place când pătru plânge căi al mai bun preten al meu ş io am grij dă el ş iel dă mine.

0 comentarii

Trimiteți un comentariu

Adresa de email (abonarea trebuie confirmata):

O colecţie de obsesii, pasiuni şi frământări din mine, un loc pe care îl cizelez şi-l modelez permanent după firea mea schimbătoare, o oglindă difuză a ceea ce-am fost şi încerc să fiu. Un blog scris nu atât pentru a fi citit, dar pentru plăcerea nebună de a fi scris. [detalii]
A apărut o eroare în acest obiect gadget