în aşteptare #1. (10.01.2011)

În lumina slabă a camerei sale, dar, mai ales, în lumina tuturor celor întâmplate, îşi aştepta sfârşitul. Avea să vină, ca aproape tot ce i s-a întâmplat lui, în totalitate normal, chiar banal şi vechi. Ca şi ziua aceea în care, întorcându-se acasă de la câmp, îşi ducea în căruţă soţia moartă. A murit în câteva secunde, fulgerată. Îşi aduce aminte cu groază, dar mai ales cu ruşine, de ziua aceea şi de privirle curioşilor în căruţă, unde, puţin schimbată la faţă, stătea întinsă femeia de care îl lega până atunci o viaţă. Viaţa care îl lega de acea femeie din care sufletul a încetat de ceva timp să mai fumege.
[citeşte continuarea...]

vesnicia impreuna (a doua parte)

Scris de Dacian luni, iulie 18, 2011

Am auzit multe la viata mea, dar cea mai idioata idee ce mi-a trecut pe la urechi se refera, cum altfel, la dragoste. Exista oameni pe lumea asta care cauta, vor sa gaseasca pe cineva sau ceva special, o persoana demna de iubirea lor, fara sa stie ca, indiferent de eforturi, dragostea te alege pe tine si nu invers. E nevoie sa se implineasca o sumedenie de cerinte pentru asta, o chestie care poate sa-ti dea batai de cap daca o analizezi prea mult, dar toate se vor aseza in locul lor la momentul potrivit: starea de spirit, fata de care te vei indragosti, dincolo de asteptarile tale si probabil diferita de orice ti-ai imagina, prilejiul de-a schimba priviri si vorbe, ocazia de-a o face sa te indrageasca. Cata apa a mai curs in lume si cati oameni s-au mai indragostit! De curand, sotia mea, care e o experta in provocat soarta, intr-o zi m-am trezit cu ea sarutand o femeie pe strada, mi-a marturisit direct si fara emotie ca e ceva timp de cand ma inseala cu un alt barbat. Nu ma asteptam niciodata la una ca asta, dar va iubesc pe amandoi la fel, ba mai mult, iubirea mea creste pe zi ce trece pentru ca existati amandoi. Si pentru ca te iubesc, imi promit de cateva zile ca o sa fiu sincera cu tine. M-a lasat perplex. Il cunosc?, am intrebat. Ma cunosti pe mine si vreau sa cred ca e suficient. Eu nu doar o cunosteam pe ea si, chiar daca puteam jura ca pe urma o s-o urasc pentru ce mi-a facut, dragostea mea nu a cunoscut limite de atunci. Noptile noastre au fost mai fierbinti, mai lungi, compensam, voiam sa fie fericita langa mine asa cum nu putea langa el. Cu cine gemi mai tare? Iti mangaie sanii? Dar soldurile, ti le atinge cand stai deasupra lui?
Asa ca in ceea ce priveste acest aspect delicat am invatat ca e bine sa privesti cu atentie ceea ce iti aduce viata in cale, graba nu are nimic de-a face cu iubirea, in buna masura cu nici un fel de relatie umana. Si ce daca sentimentele ei nu imi apartin numai mie? Dragostea mea nu-si permite conditionari. Asta imi aminteste de zilele in care am revazut-o, la multi ani distanta, pe sotia mea, care atunci era doar o studenta fluturand prin calea mea, atunci logodnica altcuiva, cum am cucerit-o, dar mai ales, cum m-a cucerit ea pe mine pentru a treia oara deja. E nebunia mea, Te iubesc.
In seara aia m-am lasat tarat de unul dintre cei mai buni prieteni ai mei la o petrecere, nu fusesem genul, dar am acceptat, pentru ca mi-a fost mai usor asa decat sa il tot aud insistand. Nu stiam unde o sa ajung, fusese spre binele meu ca eram atat de aiurit, surpriza m-a lovit pe la spate, mi-a dat un pumn apoi, direct in maxilar, ramasesem asa cateva secunde, pana m-am scuturat de fior, iar atunci i-am intins mana si am facut prima data cunostinta cu sotia mea. Tremuram, era ca si cum nu imi puteam controla muschii, parca eram un batran si ea era fiica mea, dar, ca si copiii pe care ii avem impreuna azi, cea care mi se infatisa atunci nu eram eu si nu eram nici sotia mea, baiatul nostru nu sunt eu si nu e sotia mea, doar cea mai bizara impletitura posibila a noastra, mai mult de atat, e un individ distinct de oricare altul si totusi, in el am decis sa punem cate o farama din noi, sa o duca mai departe. Emotia pe care o simtisem atunci am cautat-o toata viata, am obligat-o pe sotia mea sa facem cunostinta de o sumedenie de ori, spuneam Ma bucur sa te... de unde te recunosc?, roseam, dar nu ca atunci, probabil strangerea maini mele devenea tot mai ferma pe cat eu mai departe de cea mai intensa seara a vietii mele. Iti place privelistea? Eram intr-o incapere plina ochi de oameni in haine colorate, nu remarcam nimic deosebit, mi-a spus Acolo sunt valurile, vezi cum isi plimba degetele prin parul lui? Si ea e un uragan, pentru ca nu are destul par si pentru mainile ei. Ea e geloasa, curand socot ca o sa rabufneasca, la care eu nu ii dadeam drumul, ma temeam ca va fugi, chiar si acum ma tem Cu el faci dragoste asa cum nu poti cu mine?, zambea, imi amintesc acel suras al ei, inocent si gratuit, sincer, Dincolo de coasta marii, inspre uscat, vezi animalele care se hranesc cu resturile pescarilor?, catre doi pusti in camasi zdrenturoase. Am iubit-o pe sotia mea inca de atunci, asa cum o iubisem inainte sa o cunosc, inainte sa-i strang mana cu greutatea celui care nu avea nimic de pierdut si acum are o intreaga fiinta pe pas de plecare, ma indragostisem de ea pe plaja, in sala de curs si aici, mi-a zdrobit inima de fiecare data, cand a plecat fara sa-mi spuna cum se numeste, cand, luandu-si ghiozdanul roz s-a facut nevazuta si atunci cand l-a sarutat pe logodnicul ei, in cinstea caruia era petrecerea, si nu pe mine. Si m-a calcat in picioare cand a recunoscut ca ma inseala, ocazie cu care am iubit-o mai mult decat oricand, trup si suflet, dar cand o parte din mine a cazut fara ca cineva sa o recupereze.
A doua zi facea cerculete in nisip, nici nu sesizase ca ma apropiam, asa cum poate n-a remarcat de multe ori, soarele ii stralucea in par, care devenise aproape blond in lumina aia puternica. Ii las un mesaj. Nu indraznisem sa intreb Lui Dumnezeu sau cui? Nu stia scrie nici cat puteam eu, ceea ce mi-a parut amuzant pe moment, eram mai mare decat era ea mica. Trebuie sa stie ca sunt bine. Da, e Dumnezeu, mi-am zis. Vrei sa intram in apa? N-as avea voie. Primul ei secret. Alerga din nou, ma striga, nu stia cine sunt, ne vedeam doar pentru a doua oara si deja sotia mea imi oferise un loc in viata ei, ma luase cu ea in mare, acolo erau valurile si ea era un uragan, primul pe care il experimentasem, de asemenea, singurul. Apa destul de rece imi atingea calcaile, Ca sa nu ne arda soarele!, imi provoca rasete involuntare, ma luase o buna dispozitie straina pana la acea secunda din existenta mea si o aveam pe sotia mea langa mine, ce puteam cere mai mult? Amandoi, niste copii uzi, ne stropeam unul pe celalalt ca intr-un botez, picurii care ma atingeau din partea ei se lipeau cu caldura de pielea mea, nu puteam sa le dau drumul, daca imi ascultam mintea frageda m-as fi scufundat cu totul fara sa ma ridic vreodata inapoi. La ce rost? Spusese Trebuie sa promiti ca o sa ma scapi de ei, trebuie. In mod categoric se referea la familia ei. Las, cum eram, imi era frica sa o iau pur si simplu de acolo, asa ca i-am propus sa ne casatorim. Ea a spus Da, prostutule!, poate nu pe atat de articulat cum mi-ar fi placut, dar a spus da. Detaliile nu contau, cum ar putea? Doi copii care se joaca de-a dragostea, care forteaza soarta nu au nevoie de reguli pentru a reusi, tot ce trebuie e sa-si indrepte privirea catre viitor, iar chipurile lor, care sunt chipurile a doi copii, v-or emana energia necesara pentru a se scrie o pagina remarcabila in istoria universului. M-am uitat speriat in spate, eram sigur ca auzisem ceva. Esti numai tu, nu mai e nimeni altcineva, nu te agita.

0 comentarii

Trimiteți un comentariu

Adresa de email (abonarea trebuie confirmata):

O colecţie de obsesii, pasiuni şi frământări din mine, un loc pe care îl cizelez şi-l modelez permanent după firea mea schimbătoare, o oglindă difuză a ceea ce-am fost şi încerc să fiu. Un blog scris nu atât pentru a fi citit, dar pentru plăcerea nebună de a fi scris. [detalii]
A apărut o eroare în acest obiect gadget