în aşteptare #1. (10.01.2011)

În lumina slabă a camerei sale, dar, mai ales, în lumina tuturor celor întâmplate, îşi aştepta sfârşitul. Avea să vină, ca aproape tot ce i s-a întâmplat lui, în totalitate normal, chiar banal şi vechi. Ca şi ziua aceea în care, întorcându-se acasă de la câmp, îşi ducea în căruţă soţia moartă. A murit în câteva secunde, fulgerată. Îşi aduce aminte cu groază, dar mai ales cu ruşine, de ziua aceea şi de privirle curioşilor în căruţă, unde, puţin schimbată la faţă, stătea întinsă femeia de care îl lega până atunci o viaţă. Viaţa care îl lega de acea femeie din care sufletul a încetat de ceva timp să mai fumege.
[citeşte continuarea...]

rândurile unei alte primăveri

Scris de răzvan cîmpean marți, mai 03, 2011

puţin ruginit (pe jumătate. jumătatea bună.).
m-am născut naiv. prefă-te că nu ţi-am scris. prefă-te că nu ai habar de nimic. prefă-te că te prefaci.
şi atunci când te întorci şi zâmbeşti (când zâmbeşti cum doar tu ştii să zâmbeşti), întoarce-te şi zâmbeşte. şi dac-aş avea cuvintele la mine, ţi le-aş da pe loc. unul câte unul. întâi cele mai mici (cuvintele primei zile), ruşinoase, cu privirea în altă parte decât la privirea ta, apoi cuvintele mai mari (cuvintele zilei din urmă), până aş ajunge la acestea au fost zilele vieţii lor. acestea, locurile. acestea, amintirile. aceştia, ei. (niciodată
semnele de punctuaţie.)
ei. adică noi. adică tu şi cu mine. aş renunţa la orice pentru asta. aş renunţa la mine, aşa cum deja am renunţat. să te am şi să-mi fii. cu câţi de i vrei tu. cel mai ciudat (ciudat, tu şi cu mine) e că punct. atât. cuvintele.
mai lasă-mă să te visez puţin. puţin, doar. mai lasă-mă puţin. să încerc să-mi amintesc cum e griul tău (când ţi-am fost culori) verde. verdele tău (când mi-ai fost culori) gri. să cred că într-adevăr. într-adevăr există ceva în ochii tăi. ceva pentru mine. al meu. într-adevăr mâinile tale (doamne, mâinile tale) sunt făcute pentru mine. încă ceva de-al tău al meu. şi-asta fiindcă exagerez. exagerez când, pierdut de mine, le privesc. când te privesc şi cred. cred în tine aşa cum niciodată n-am. şi visul. mai ales visul.
spune-mi să mă opresc. opreşte-te, spune-mi. fără răspunsuri. fără m-auzi când tac?, fără poezie, fără. doar tu. şi cu mine. şi zilele împreună. câte-or fi. toate.

0 comentarii

Trimiteți un comentariu

Adresa de email (abonarea trebuie confirmata):

O colecţie de obsesii, pasiuni şi frământări din mine, un loc pe care îl cizelez şi-l modelez permanent după firea mea schimbătoare, o oglindă difuză a ceea ce-am fost şi încerc să fiu. Un blog scris nu atât pentru a fi citit, dar pentru plăcerea nebună de a fi scris. [detalii]
A apărut o eroare în acest obiect gadget