în aşteptare #1. (10.01.2011)

În lumina slabă a camerei sale, dar, mai ales, în lumina tuturor celor întâmplate, îşi aştepta sfârşitul. Avea să vină, ca aproape tot ce i s-a întâmplat lui, în totalitate normal, chiar banal şi vechi. Ca şi ziua aceea în care, întorcându-se acasă de la câmp, îşi ducea în căruţă soţia moartă. A murit în câteva secunde, fulgerată. Îşi aduce aminte cu groază, dar mai ales cu ruşine, de ziua aceea şi de privirle curioşilor în căruţă, unde, puţin schimbată la faţă, stătea întinsă femeia de care îl lega până atunci o viaţă. Viaţa care îl lega de acea femeie din care sufletul a încetat de ceva timp să mai fumege.
[citeşte continuarea...]

carte: gaétan soucy - fetiţa care iubea prea mult chibriturile

Scris de răzvan cîmpean joi, mai 05, 2011

Autor: Gaétan Soucy
Titlu: Fetiţa care iubea prea mult chibriturile
Editura: Polirom
Anul apariţiei: 2004
Colecţia: Biblioteca Polirom
Nota: 9/10

De la Dumnezeul lucrurilor mărunte încoace, am tot aşteptat o carte care să mă impresioneze dincolo de punctul obişnuit (între timp am fost impresionat de complexitatea desăvârşită a Elixirelor diavolului [E.T.A. Hoffmann] şi de cursivitatea extraordinară a lui Dostoievski), care să mă surprindă şi care să reprezinte o reuşită în căutările mele literare. Când am ajuns la Fetiţa care iubea prea mult chibriturile am avut din start senzaţia că va fi o poveste bună, poate pentru că, atât din punct de vedere stilistic, cât şi narativ, dădea dovadă de o oarecare doză de inventivitate, care m-a atras instantaneu.

Dicţionare, cred că sunt mai multe decât pinii din pădurea de pini, poate chiar mai multe decât toate acele de pe ramurile de pin din toţi pinii din pădurea de pini, miliarde, dacă miliardele există.
Regretul răzleţ pe care l-am avut încă din primele pagini a fost că, pe lângă această inventivitate stilistică şi narativă, scurtul roman repetă uneori nenecesar de mult anumite idei, fapt care îi fură din frumuseţe. Însă, trecând peste acest mic impediment, am citit cu o plăcere nebună şi cu dorinţa rară de a nu se mai termina. 
Înainte de a mă întâlni cu etica lui spinoa, din care eu nu înţeleg nimic şi care e bună de aprins focul, îmi puneam fel de fel de întrebări care, astăzi când m-am luminat, mi se par destul de inutile şi demne de milă, dar care îmi veneau în minte fără voia mea, în timp ce vegheam uimitoarele rămăşiţe pământeşti ale tatei, încercând să stabilesc care e situaţia universului, pentru mine şi fratele meu.
Gaétan Soucy reuşeşte cu această carte să-mi stârnească interesul pentru proza lui, însă, mai mult decât această atracţie la nivelul scrierilor sale, să-mi arate încă o dată că literatura de calitate nu trebuie să însemne doar respectarea cu stricteţe a unor şabloane (discursive, narative, estetice), cât ieşirea din interiorul acestora şi pătrunderea într-o zonă nouă, complexă şi bogată. Un roman pe care îl recomand oricui poate trece peste duritatea, peste absurditatea şi, până la un punct, peste aparenta lipsă a logicii poveştii. Un roman dificil, fascinant, cum rar se scrie.

2 comentarii

  1. Țin minte că m-a șocat foarte mult cartea, la momentul primei lecturi, prin clasa a 7-a. M-am chinuit să pricep care este problema cu băiatul deviat mental care aprinde potârnichile pe câmp și râde. De altfel, o recomand pentru imaginile sale și pentru modul foarte interesant de a intra în acțiune, de a pătrunde brusc în text. Îmi amintește mult de Împăratul muștelor, deoarece ambele răspund la întrebarea: Ce-ar fi dacă am lăsa copiii să trăiască singuri?

     
  2. Felul în care fiecare din cărţile astea răspunde la întrebarea "Ce-ar fi dacă am lăsa copiii să trăiască singuri?" e destul de diferit şi cred că, oricum, perspectivele sunt multiple, ceva mai multe decât acestea două.
    Eu în momentul în care o citeam, cineva în tren mi-a spus că n-a terminat-o fiindcă i s-a părut prea dură şi dificil de înţeles. N-aş merge atât de departe, există cărţi mai dure şi mai dificil de înţeles. Mă bucur mult dacă ţi-a plăcut, trebuie neapărat să citeşti (că tot a devenit o obsesie să o recomand) Dumnezeul lucrurilor mărunte.

     

Trimiteți un comentariu

Adresa de email (abonarea trebuie confirmata):

O colecţie de obsesii, pasiuni şi frământări din mine, un loc pe care îl cizelez şi-l modelez permanent după firea mea schimbătoare, o oglindă difuză a ceea ce-am fost şi încerc să fiu. Un blog scris nu atât pentru a fi citit, dar pentru plăcerea nebună de a fi scris. [detalii]
A apărut o eroare în acest obiect gadget