în aşteptare #1. (10.01.2011)

În lumina slabă a camerei sale, dar, mai ales, în lumina tuturor celor întâmplate, îşi aştepta sfârşitul. Avea să vină, ca aproape tot ce i s-a întâmplat lui, în totalitate normal, chiar banal şi vechi. Ca şi ziua aceea în care, întorcându-se acasă de la câmp, îşi ducea în căruţă soţia moartă. A murit în câteva secunde, fulgerată. Îşi aduce aminte cu groază, dar mai ales cu ruşine, de ziua aceea şi de privirle curioşilor în căruţă, unde, puţin schimbată la faţă, stătea întinsă femeia de care îl lega până atunci o viaţă. Viaţa care îl lega de acea femeie din care sufletul a încetat de ceva timp să mai fumege.
[citeşte continuarea...]

carte: arundhati roy - dumnezeul lucrurilor mărunte

Scris de răzvan cîmpean miercuri, februarie 09, 2011

Autor: Arundhati Roy
Titlu: Dumnezeul lucrurilor mărunte
Editura: Humanitas
Anul apariţiei: 2004
Nota: 10/10

Dumnezeul lucrurilor mărunte e romanul care până acum a reuşit să mă intrige, să mă provoace, să mă suprindă cel mai puternic, făcându-mă să zâmbesc aproape la fiecare pagină, dar nu prin poveşti neapărat frumoase, cât prin jocuri de cuvinte şi idei care mi-au marcat până şi scrisul. Sunt o sumedenie de lucruri pe care le poţi spune despre romanul de debut (şi până acum singurul) al lui Arundati Roy, te poţi opri la poveştile din interiorul ei, la revolta politică manifestată prin scris, însă mult mai important e locul în care autoarea izbuteşte să inoveze. Lansat în original în 1996, după patru ani de scris, romanul combină ficţiunea cu viziunea politică a autoarei, cunoscută şi pentru eseurile sale controversate despre soarta Indiei şi a locuitorilor săi. Însă, dincolo de subtilitatea cu care introduce mici atacuri la conservatorismul exagerat al politicii indiene sau la felul în care aceasta influenţează negativ vieţile oamenilor, Dumnezeul lucrurilor mărunte e un roman original atât din punctul de vedere al abordării, dar
mai ales din punct de vedere al stilisticii. Asemeni Delirului Laurei Restrepo, romanul amestecă evenimentele într-o manieră care trezeşte atenţia cititorului, dar o şi pune la încercare, drept care pentru mulţi ar putea părea obositor şi repetitiv.
Sophie Mol dormea pe un mic pat pliant pregătit pentru ea lângă patul cel mare. Zumzetul ventilatorului lent de plafon îi umplea capul. Ochi de un albastru-cenuşiu-albăstrui se deschiseră brusc.
Ne Dormind
Ne Liniştită
Ne Dusă
Împărţit în douăzeci şi una de capitole, romanul te poartă în trecut şi viitor cu frenezia evenimentelor pe care le prezintă. Cu toate că întâmplările prin care trec personajele, întâmplări când fericite, când traumatizante, nu curg succesiv, Dumnezeul lucrurilor mărunte e deschis şi închis de amintirile şi urmările aceleiaşi scene. Un roman pe care nu doar că îl recomand tuturor, dincolo de dificultatea (imposibilitatea) de a-l găsi, dar pe care îl consider o mostră a felului în care ar trebui scrisă o carte. 

0 comentarii

Trimiteți un comentariu

Adresa de email (abonarea trebuie confirmata):

O colecţie de obsesii, pasiuni şi frământări din mine, un loc pe care îl cizelez şi-l modelez permanent după firea mea schimbătoare, o oglindă difuză a ceea ce-am fost şi încerc să fiu. Un blog scris nu atât pentru a fi citit, dar pentru plăcerea nebună de a fi scris. [detalii]
A apărut o eroare în acest obiect gadget