în aşteptare #1. (10.01.2011)

În lumina slabă a camerei sale, dar, mai ales, în lumina tuturor celor întâmplate, îşi aştepta sfârşitul. Avea să vină, ca aproape tot ce i s-a întâmplat lui, în totalitate normal, chiar banal şi vechi. Ca şi ziua aceea în care, întorcându-se acasă de la câmp, îşi ducea în căruţă soţia moartă. A murit în câteva secunde, fulgerată. Îşi aduce aminte cu groază, dar mai ales cu ruşine, de ziua aceea şi de privirle curioşilor în căruţă, unde, puţin schimbată la faţă, stătea întinsă femeia de care îl lega până atunci o viaţă. Viaţa care îl lega de acea femeie din care sufletul a încetat de ceva timp să mai fumege.
[citeşte continuarea...]

cand o bomba ne ameninta existenta

Scris de Dacian joi, februarie 10, 2011

visul despre sfarsitul lumii. versiunea 62139. nu ultimul. nu acelasi.
undeva la etajul doi. de unde poti sa sari fara sa iti pierzi pe parcurs viata. poti sari si viata vine cu tine. cand auzit un sunet puternic pe hol. cand stii ca sfarsitul e iminent. undeva la etajul doi. incercand sa distingi intre realitate si amenintari nefondate. cum si realitatea e o amenintare pusa in practica, si realitatea e o amenintare uitata, si realitatea e o amenintare fara efect. incercand sa te faca sa tremuri, sa te temi. undeva la etajul doi. propulsat in fosta ta existenta, suspendat in necunoscut, cu decizia definitiva in fata. sa te salvezi sau sa ramai o victima. sa devi un exponat in vitrina tragediilor moderne. undeva la etajul doi. locul din care evadarea e inca posibila, chiar incurajata, dar unde nenorociri o sa continue sa
existe, pentru ca si atunci cand plecam lasam in urma aceeasi mlastina miscatoare. din care oamenii sa renasca sau sa moara. undeva la etajul doi. asteptand semnalul sonor. cu inimile cat grauntele pentru oratanii. cu adrenalina pompandu-ne sange (si sange si sange si sange si sange si sange) in creier. cu mintile prea obosite sa te gandesti la viata de apoi. undeva la etajul doi.
cine naiba isi doreste sa aiba cancer? cine sida? pentru ca, traind in constiinta mortii, sa faci mai mult decat in afara ei. sa faci ceva, oricat de neinsemnat, oricat de efemer. sa te ridici din pat. sa plangi. sa visezi. sa te desprinzi de destinul cu care ai fost pricopsit. sa devii propria persoana. sa te opresti din a legitima practicile civilizatiei. sa gandesti singur. sa mori, pentru a afla ce se intampla dincolo. pentru a descoperi a doua viata. sau linistea. sau chinul. sau. pentru a primi iertare. sau pedepse. sau nimic.

0 comentarii

Trimiteți un comentariu

Adresa de email (abonarea trebuie confirmata):

O colecţie de obsesii, pasiuni şi frământări din mine, un loc pe care îl cizelez şi-l modelez permanent după firea mea schimbătoare, o oglindă difuză a ceea ce-am fost şi încerc să fiu. Un blog scris nu atât pentru a fi citit, dar pentru plăcerea nebună de a fi scris. [detalii]
A apărut o eroare în acest obiect gadget