în aşteptare #1. (10.01.2011)

În lumina slabă a camerei sale, dar, mai ales, în lumina tuturor celor întâmplate, îşi aştepta sfârşitul. Avea să vină, ca aproape tot ce i s-a întâmplat lui, în totalitate normal, chiar banal şi vechi. Ca şi ziua aceea în care, întorcându-se acasă de la câmp, îşi ducea în căruţă soţia moartă. A murit în câteva secunde, fulgerată. Îşi aduce aminte cu groază, dar mai ales cu ruşine, de ziua aceea şi de privirle curioşilor în căruţă, unde, puţin schimbată la faţă, stătea întinsă femeia de care îl lega până atunci o viaţă. Viaţa care îl lega de acea femeie din care sufletul a încetat de ceva timp să mai fumege.
[citeşte continuarea...]

cu împrumut

Scris de răzvan cîmpean sâmbătă, ianuarie 22, 2011

22 ianuarie 2011
Astăzi se împlinesc doi ani de când, întâi cu reticenţă, mai apoi cu o oarecare consecvenţă şi, uneori, proastă determinare, dau cu împrumut obsesii, pasiuni şi frământări. Îmi pare acum că, pe lângă lucrurile pe care cartea cu păcate m-a ajutat să le câştig, mi-a facilitat accesul la înţelesuri pe care nu mă simt pregătit să le cuprind. Însă, mai mult decât orice, aceşti doi ani au însemnat o aplecare serioasă spre lectură şi scriitură într-o măsură în care altceva nu ar fi reuşit să o facă. Dacă am scris bine sau prost, dacă am fost sau nu pe placul cuiva, dacă am supărat, ofensat sau bucurat oameni sunt lucruri uneori greu de cuantificat şi, poate, neimportante pe termen lung. Ceea ce rămâne după acest timp petrecut într-o constantă căutare a unui echilibru (pe care mărturisesc că nu l-am găsit) e dorinţa puternică de a continua această carte, transformată mai curând într-un caiet mâzgălit, de a continua să împart, aşa cum înţeleg mai bine şi dincolo de ceea ce asta ar putea să spună despre mine, lucruri care mă preocupă, detalii care macină
pe moment existenţa mea măruntă, poveşti cu mai mult sau mai puţin înţeles, plăceri trecătoare sau statornice, frici mai mici sau mai mari şi curiozităţi cu care îmi ocup timpul.
Se împlinesc doi ani, surprinderea mea nu e doar sinceră, dar şi mare. Transformarea blogului de la ceea ce reprezenta iniţial, o colecţie de opinii, melodii, poezii, texte despre seriale sau cu tentă creativă, la ceea ce a fost după un an, un loc unde am început să scriu mai des texte aşa cum le înţeleg astăzi, dar şi în care am descoperit efectul purificator al scrisului, la ceea ce el încearcă să fie în prezent, o suită de poveşti, un spaţiu în care experimentez idei şi stiluri creative, unde am mascat textele confesive pentru a renunţa la senzaţia că blogul e o unealtă de răzbunare, transformarea, deci, era necesară şi cu siguranţă va continua să existe.

1 Responses to cu împrumut

  1. Anonim spune:
  2. Hey, acum poti folosi cuvantul "sophomore" pentru a-ti descrie blog-ul, cuvant care nu stiu sa aiba traducere in limba romana si totusi imi place atat de mult.

     

Trimiteți un comentariu

Adresa de email (abonarea trebuie confirmata):

O colecţie de obsesii, pasiuni şi frământări din mine, un loc pe care îl cizelez şi-l modelez permanent după firea mea schimbătoare, o oglindă difuză a ceea ce-am fost şi încerc să fiu. Un blog scris nu atât pentru a fi citit, dar pentru plăcerea nebună de a fi scris. [detalii]
A apărut o eroare în acest obiect gadget