în aşteptare #1. (10.01.2011)

În lumina slabă a camerei sale, dar, mai ales, în lumina tuturor celor întâmplate, îşi aştepta sfârşitul. Avea să vină, ca aproape tot ce i s-a întâmplat lui, în totalitate normal, chiar banal şi vechi. Ca şi ziua aceea în care, întorcându-se acasă de la câmp, îşi ducea în căruţă soţia moartă. A murit în câteva secunde, fulgerată. Îşi aduce aminte cu groază, dar mai ales cu ruşine, de ziua aceea şi de privirle curioşilor în căruţă, unde, puţin schimbată la faţă, stătea întinsă femeia de care îl lega până atunci o viaţă. Viaţa care îl lega de acea femeie din care sufletul a încetat de ceva timp să mai fumege.
[citeşte continuarea...]

cartea cu bucate #2: cartofii

Scris de răzvan cîmpean miercuri, ianuarie 05, 2011

Îmi iubesc fiica mai mult decât orice.
O iubesc când
îşi face temele şi îmi cere ajutorul.
îşi spune rugăciunea înainte de mâncare.
termină tot din farfurie.
mă pot lăuda că e a mea.
îmi spune tati.
se joacă în linişte.
tati.
urmărim ştirile sportive împreună.
o ajută pe maică-sa în bucătărie. mami. curăţă cartofii cu grijă.
învăţătoarea o laudă la şedinţa cu părinţii.
tati.
maimuţa din ea se trezeşte în aceeaşi clipă cu ea.
, fiică-mea-maimuţă, se spală pe dinţi dimineaţa, la amiază şi seara.
îşi piaptănă părul lung ca o furtună de toamnă.
, fiică-mea-furtună, se supără când fumez în casă.
tatitati!
, întorcându-mă de la lucru, fuge spre mine.
întorcândumădelalucrufugespremine şi o prind aşa cum prinzi un sac de cartofi.

Îmi iubesc sacul de cartofi mai mult decât orice.

0 comentarii

Trimiteți un comentariu

Adresa de email (abonarea trebuie confirmata):

O colecţie de obsesii, pasiuni şi frământări din mine, un loc pe care îl cizelez şi-l modelez permanent după firea mea schimbătoare, o oglindă difuză a ceea ce-am fost şi încerc să fiu. Un blog scris nu atât pentru a fi citit, dar pentru plăcerea nebună de a fi scris. [detalii]
A apărut o eroare în acest obiect gadget