în aşteptare #1. (10.01.2011)

În lumina slabă a camerei sale, dar, mai ales, în lumina tuturor celor întâmplate, îşi aştepta sfârşitul. Avea să vină, ca aproape tot ce i s-a întâmplat lui, în totalitate normal, chiar banal şi vechi. Ca şi ziua aceea în care, întorcându-se acasă de la câmp, îşi ducea în căruţă soţia moartă. A murit în câteva secunde, fulgerată. Îşi aduce aminte cu groază, dar mai ales cu ruşine, de ziua aceea şi de privirle curioşilor în căruţă, unde, puţin schimbată la faţă, stătea întinsă femeia de care îl lega până atunci o viaţă. Viaţa care îl lega de acea femeie din care sufletul a încetat de ceva timp să mai fumege.
[citeşte continuarea...]

azi cred în fluturi

Scris de răzvan cîmpean miercuri, noiembrie 17, 2010

fluturi. fluturi cu aripile prinse într-o vestă roşie şi cu o căciulă galbenă cu negru pe cap. fluturi pedalând nervos pe bicicletă. fluturi privind de pe pervaz o frunză căzând. căzândă. 
fluturi cu mişcări lente pe o autostradă portocalie, în drum spre serviciu. cu o servietă largă şi un sandviş în mâini. fluturi. azi cred în fluturi nu pentru că ar exista sau pentru că tocmai i-aş fi inventat, ci pentru că, dacă ar exista, n-aş avea în ce să cred. cred în fluturi care fumează iarbă după ce fac dragoste. fluturi care pictează nuduri de fluturi. fluturi care se masturbează. fluturi care compun muzică şi scriu poezii şi compun poezii şi scriu muzică. şi citesc cărţi de filosofie şi le analizează atent şi cred în dumnezeu. dumnezeul fluturilor. fluturi care mănâncă manierat cu furculiţa şi cuţitul. 
fluturi pedalând, cu aripile prinse într-o vestă roşie. biciclete care pedalează fluturi care pedalează biciclete. autostrada portocalie care pedalează fluturi, sandvişuri şi serviete largi. fluturi cu priviri ciudate
şi căciulă galbenă cu negru. care se intimidează când te uiţi la ei. sunt o familie aparte. îi recunoşti fără să-i cunoşti, aşa cum îi cunoşti fără să-i recunoşti. unii îşi poartă aripile ascunse, alţii le fâlfâie violent în faţa ta, cu o gălăgie rară, ascuţită. unii poartă căciuli pe capurile lor fragile, alţii nu poartă nimic. nici măcar capuri fragile. ea are privirea cuiva care tocmai a terminat de fumat ultima ţigară, privirea fluturelui satisfăcut, care nu cere masă şi o câmpie de unde să rupă flori şi să scrie cu ele trăiască viaţa. care nici măcar nu trăiască viaţa, nu clipa, nu trecutul, nu viitorul, simplu trăiască. care se prostituează pentru chilipir, dar nu pentru chilipir sau plăcere, pentru fluturi. fluturi cu aripi mici, îmbrăcate într-o vestă roşie.
azi cred în fluturi. fluturi cu diplome în străinătate şi complicate teze de disertaţie. cu pretenţii de intelectuali. fluturi care mătură strada şi cu care se mătură strada. fluturi.
care nu pot niciodată pronunţa frumuşel.

2 comentarii

  1. Dacian spune:
  2. hmm... frumusel... pacat ca pare mai mult forma decat fond...

     
  3. știi ce e interesant? că absolut toți fluturii din lumea pe care ai descris-o atât de frumos au o singură zi pentru a fi fericiți. o singură zi în care să poarte vesta roșie și căciula galbenă cu negru pe cap.

     

Trimiteți un comentariu

Adresa de email (abonarea trebuie confirmata):

O colecţie de obsesii, pasiuni şi frământări din mine, un loc pe care îl cizelez şi-l modelez permanent după firea mea schimbătoare, o oglindă difuză a ceea ce-am fost şi încerc să fiu. Un blog scris nu atât pentru a fi citit, dar pentru plăcerea nebună de a fi scris. [detalii]
A apărut o eroare în acest obiect gadget