în aşteptare #1. (10.01.2011)

În lumina slabă a camerei sale, dar, mai ales, în lumina tuturor celor întâmplate, îşi aştepta sfârşitul. Avea să vină, ca aproape tot ce i s-a întâmplat lui, în totalitate normal, chiar banal şi vechi. Ca şi ziua aceea în care, întorcându-se acasă de la câmp, îşi ducea în căruţă soţia moartă. A murit în câteva secunde, fulgerată. Îşi aduce aminte cu groază, dar mai ales cu ruşine, de ziua aceea şi de privirle curioşilor în căruţă, unde, puţin schimbată la faţă, stătea întinsă femeia de care îl lega până atunci o viaţă. Viaţa care îl lega de acea femeie din care sufletul a încetat de ceva timp să mai fumege.
[citeşte continuarea...]

lasă-mă să mor

Scris de răzvan cîmpean joi, octombrie 07, 2010

Dă-mi drumul...

Dumnezeu să-l ierte! Stătea la trei case distanţă de mine. I-a murit femeia de un an şi de atunci a tot promis c-o să se sinucidă. Eu nu cred c-a vrut să moară, dac-ar fi vrut, ar fi murit, Dumnezeu să-l ierte! Nici n-o ducea rău, avea casă frumoasă, un fecioar care se mutase cu el după ce-i murise femeia, o noră care-i făcea de mâncare şi care avea grijă de el şi de casă. Dac-ar fi murit, casa rămânea la băiat, cum deja s-o-ntâmplat, Dumnezeu să-l ierte! 
Era acum câţiva ani, atunci când o picat Paştele nostru împreună cu celălat Paşte, eram cu treabă până peste cap în casă când o aud pe noră-sa urlând de afară, Tanti Lenuţa, hai că moşu' vrea să moară, hai, te
rog. Era toată plină de sânge, pe mâini, şorţ, faţă, lacrimi, Hai că imediat moare, Da' lasă-l să moară dacă asta vrea, nu vezi că-s Paştele? Mă duc în cele din urmă la el, chiar dacă pregăteam conţinutul pentru sarmale. Eram şi eu plină de sânge şi carne de miel pe mâine când am luat un prosop de bucătărie şi l-am băgat în apa fierbinte din oala pentru mâncare de pe sobă. Bătrânu' avea un tricou pe el, era deja tot pătat cu sânge, abia respira. I-am pus prosopul la gât, să-i coaguleze sângele când am văzut că nu s-a împuns tare adând. Badea Ion tăia miei de mulţi-mulţi ani, ştia cum să-şi taie grumazul ca să moară, dar îţi spun eu că n-a vrut să moară, Dumnezeu să-l ierte, că nu era om rău. Ţineam degetele pe gât până băgam iară prosopul în oala de supă când am văzut şi-am simţit cum vine sângele printre degete. Mă ţinea de mână şi mă tot ruga, Lasă-mă, Lenuţo, lasă-mă să mor...
Noră-sa o chemat repede salvarea, între timp eu i-am cam oprit sângerarea cu compresa aia cu apă fierbinte, era bine că erau Paştele şi aveau pe sobă apă caldă, că altfel murea, Dumnezeu să-l ierte! Cu apa rece nu rezolvam nimic, aia doar strânge vasele de sânge, da' ce să strângi când ai o fisură de-un deget în gât... Nu, aia nu-i treabă! Noră-sa plâgea că, vai, că moare moşu', vai, da' eu mi-am păstrat cumpătul. I-am salvat viaţa, îţi spun, Dumnezeu să-l ierte! Lasă-mă, Lenuţo, lasă-mă să mor... 
Nu, nu, încă un pic!

8 comentarii

  1. Mircea Golban spune:
  2. mincinos mic ce eşti!

     
  3. Mircea Golban spune:
  4. cred că asta e un artist, un mincinos.

     
  5. Lasă, Lenuţa-i derutată...

     
  6. Ciocolatika spune:
  7. Cu un prosop de bucatarie si mainile-i murdare de umplutura de sarmale ...

     
  8. Kaos Moon spune:
  9. prostilor, voi asta voiati, real? luati-va tatal si taiati-i gatul... cretini

    PS : Razvan, ai atins ce trebuia... lasa-i p-astia

     
  10. nu înţeleg care sunt cretinii de care vorbeşti, dar să trecem peste. jignirile, chiar şi la adresa unui personaj, nu sunt necesare.

     
  11. Kaos Moon spune:
  12. nu are nicio relevanta daca post-ul tau e real sau nu, dar a atins filonul care sa-l faca credibil.. mie personal o replica de genul "mincinos mic ce esti" mi se pare idioata... ba chiar, in context, ma revolta...

    despre asta era vorba

     
  13. mincinos mic ce eşti nu are legătură cu textul, ci cu o discuţie personală cu mircea.

     

Trimiteți un comentariu

Adresa de email (abonarea trebuie confirmata):

O colecţie de obsesii, pasiuni şi frământări din mine, un loc pe care îl cizelez şi-l modelez permanent după firea mea schimbătoare, o oglindă difuză a ceea ce-am fost şi încerc să fiu. Un blog scris nu atât pentru a fi citit, dar pentru plăcerea nebună de a fi scris. [detalii]
A apărut o eroare în acest obiect gadget