în aşteptare #1. (10.01.2011)

În lumina slabă a camerei sale, dar, mai ales, în lumina tuturor celor întâmplate, îşi aştepta sfârşitul. Avea să vină, ca aproape tot ce i s-a întâmplat lui, în totalitate normal, chiar banal şi vechi. Ca şi ziua aceea în care, întorcându-se acasă de la câmp, îşi ducea în căruţă soţia moartă. A murit în câteva secunde, fulgerată. Îşi aduce aminte cu groază, dar mai ales cu ruşine, de ziua aceea şi de privirle curioşilor în căruţă, unde, puţin schimbată la faţă, stătea întinsă femeia de care îl lega până atunci o viaţă. Viaţa care îl lega de acea femeie din care sufletul a încetat de ceva timp să mai fumege.
[citeşte continuarea...]

d.

Scris de răzvan cîmpean luni, octombrie 11, 2010

Bluza e a lui. Pantalonii ai celuilalt. Îi place albastru. Îi place murdar. Îi place să scrie îngrijit. Îi place scrisul repezit. Îi place să vorbească stând în picioare. Îi place să-i privească şezând pe catedră.
Cel mai dificil îi e dimineaţa, pentru că, dacă îl trezeşte brusc, devine agitat şi îi dă peste cap toată ziua. Ziua lui. După ce îl trezeşte, îşi aranjează bluza şi-l aşteaptă să-şi aranjeze pantalonii. Singurele haine pe care le mai au. Cele în care adorm. Cele în care se trezesc. Cele în care citesc, mănâncă, ascultă, vorbesc, tac. Hainele în care trăiesc. Casa lui. Casa lui. Bluza lui şi pantalonii celuilalt. Pantalonii lui şi bluza celuilalt. În drum spre şcoală se ceartă. Partea stângă. Partea dreaptă. Autobuzul. Tramvaiul.
Cel mai dificil îi e seara, pentru că nu îl lasă să doarmă şi astfel îi strică întreaga noapte. Noaptea lui. Se contrariază în idei despre literatură. Despre muzică. Despre pasiuni, mâncare, arhitectură. Culori. Animale. Nu-i place că-l ţine treaz noaptea cu ideile lui depăşite şi conformiste despre tot ce el ştie. Nu-i place că nu ştie dacă e ţinut sau se ţine singur treaz.
L-a descoperit în ziua în care şi-a pierdut soţia. S-a lăsat descoperit în ziua în care şi-a pierdut minţile. Dusese o viaţă liniştită, avea mai multe rânduri de haine, avea cărţi, o familie, avea un scris îngrijit, o
meserie care îi producea plăcere, un ritm altert în vorbire. S-a pricopsit cu un singur rând de haine, un scris pe care nu îl înţelege şi pe care, nervos, se preface că îl pricepe, o nevoie aproape nebună de a urla câte un cuvânt. CUVÂNT! Frazele i-au devenit tărăgănate, un amestec haotic de ordine în idei cu exuberanţa cuiva care nu are nimic mai mult decât o pereche de pantaloni. Murdară şi şifonată după atâtea nopţi agitate. Nopţile lui de nesomn. Şi ţine la acei pantaloni aşa cum el ţine la acea bluză. Ca şi cum e cel mai de preţ lucru pe care l-au păstrat împreună. Singurele la care nu se mai ceartă. Sunt ca doi soţi care nu se înţeleg decât în pat. Dacă ar avea habar ce sunt, nu le-ar mai fi groază să spună, când unul, când celălalt, că sunt exact doi soţi care împart doar atât. El o bluză albastră. Celălalt o pereche murdară de pantaloni.

4 comentarii

  1. Problema cu textul de azi e ca ritmul acesta al frazelor scurte il sufoca. Intotdeauna am spus despre efectul unei succesiuni de mai multe fraze scurte sau intrerupte ca e "o inaintare cu frana de mana trasa". Simt ca ma arunca de mai multe ori cu capul in parbriz. Uneori sunt extraordinar de eficiente, insa doar intr-o alternare cu fraze mai lungi, altfel devine obositor. My favourite: "Frazele i-au devenit tărăgănate, un amestec haotic de ordine în idei cu exuberanţa cuiva care nu are nimic mai mult decât o pereche de pantaloni." Foarte frumoasa si discreta in sugestibilitatea ei.

     
  2. Îmi trebuia cumva să subliniez dualitatea pe care o sezizasem în personajul de faţă. Chiar dacă am exagerat.
    Nu mi-am propus sub nici o formă să vă arunc, nici măcar o dată, cu capul în parbriz:)... Poate în text, dar asta e altă poveste.

     
  3. Ami spune:
  4. Frumoasa poveste!

     
  5. Săru'mâna!

     

Trimiteți un comentariu

Adresa de email (abonarea trebuie confirmata):

O colecţie de obsesii, pasiuni şi frământări din mine, un loc pe care îl cizelez şi-l modelez permanent după firea mea schimbătoare, o oglindă difuză a ceea ce-am fost şi încerc să fiu. Un blog scris nu atât pentru a fi citit, dar pentru plăcerea nebună de a fi scris. [detalii]
A apărut o eroare în acest obiect gadget