în aşteptare #1. (10.01.2011)

În lumina slabă a camerei sale, dar, mai ales, în lumina tuturor celor întâmplate, îşi aştepta sfârşitul. Avea să vină, ca aproape tot ce i s-a întâmplat lui, în totalitate normal, chiar banal şi vechi. Ca şi ziua aceea în care, întorcându-se acasă de la câmp, îşi ducea în căruţă soţia moartă. A murit în câteva secunde, fulgerată. Îşi aduce aminte cu groază, dar mai ales cu ruşine, de ziua aceea şi de privirle curioşilor în căruţă, unde, puţin schimbată la faţă, stătea întinsă femeia de care îl lega până atunci o viaţă. Viaţa care îl lega de acea femeie din care sufletul a încetat de ceva timp să mai fumege.
[citeşte continuarea...]

respiraţia

Scris de răzvan cîmpean luni, septembrie 13, 2010

respiraţia ta. îmi amintesc când m-ai sunat pentru prima oară târziu în noapte şi m-ai lăsat să-ţi aud doar respiraţia. a fost atât de plăcut (a se citi ciudat). respiraţia ta. cea în care mă împachetezi acum în fiecare seară, cea care-mi loveşte capul atunci când îl odihnesc pe pieptul tău. cea obosită atunci când îmi plimb degetele pe buzele tale. buzele tale. cum trebuie s-o fi muşcat pe cea de jos când, mângâindu-te uşor, mă lăsai să te descopăr la telefon. din uşoară în grăbită şi excitată, respiraţia ta mi-a trezit atunci o puternică dragoste. cât îţi iubesc respiraţia pe degete când le săruţi. pe ochi. pe nas. pe frunte. pe buze. pe bărbie. mai ales pe bărbie. te
mângâiai şi eu făceam şi îţi făceam acelaşi lucru. treceam cu degetele prin părul tău. părul tău. pe pieptul tău. pe vârful degetelor, atingându-le uşor cu limba. pe gâtul tău. gâtul tău. umeri. pleoape. te mângâiam cu respiraţia, aducându-te mai aproape. mult mai aproape. minute întregi, din telefonul care obişnuia să ne cânte atunci când ne întâlneam, te-am auzit cântând de plăcere, în respiraţia ta am găsit nu doar o puternică dragoste, dar şi o imensă frumuseţe. cât de plăcut (a [nu] se citi ciudat) să te am alături atât de târziu în noapte, nopţile acelea când să te am îmi părea atât de departe. pe tine şi repiraţia ta. pe tine şi nasul tău. pe tine şi buzele tale. pe tine şi părul tău. părul tău. pe tine şi gustul trupului tău. pe tine şi tremuratul întregului tău. pe tine cu totul. cu totul în doar respiraţia ta. şi, dacă ar trebui vreodată să aleg, n-aş cere şolduri, nu vârful degetelor sau limbii, nu, nu mirosul tău, nu umbra ta în pat, nu mijloc, nu tălpi, nu, n-aş cere nimic din astea, aş cere să-mi rămâi mereu o respiraţie. respiraţia ta. aşa zâmbitoare. fierbinte. coaptă. naivă. năucitoare. lentă. respiraţia ta.

3 comentarii

  1. Mih spune:
  2. Foarte frumos. Ce plăcută(se poate citi și ciudată) este iubirea.

     
  3. e în primul rând ciudată...

     
  4. Respiratia ei- amestec de sunete pierdute printre molecule de oxigen. Cuvintele tale imi amintesc de o Ea.

     

Trimiteți un comentariu

Adresa de email (abonarea trebuie confirmata):

O colecţie de obsesii, pasiuni şi frământări din mine, un loc pe care îl cizelez şi-l modelez permanent după firea mea schimbătoare, o oglindă difuză a ceea ce-am fost şi încerc să fiu. Un blog scris nu atât pentru a fi citit, dar pentru plăcerea nebună de a fi scris. [detalii]
A apărut o eroare în acest obiect gadget