în aşteptare #1. (10.01.2011)

În lumina slabă a camerei sale, dar, mai ales, în lumina tuturor celor întâmplate, îşi aştepta sfârşitul. Avea să vină, ca aproape tot ce i s-a întâmplat lui, în totalitate normal, chiar banal şi vechi. Ca şi ziua aceea în care, întorcându-se acasă de la câmp, îşi ducea în căruţă soţia moartă. A murit în câteva secunde, fulgerată. Îşi aduce aminte cu groază, dar mai ales cu ruşine, de ziua aceea şi de privirle curioşilor în căruţă, unde, puţin schimbată la faţă, stătea întinsă femeia de care îl lega până atunci o viaţă. Viaţa care îl lega de acea femeie din care sufletul a încetat de ceva timp să mai fumege.
[citeşte continuarea...]

carte: mathias malzieu - mecanica inimii

Scris de răzvan cîmpean marți, septembrie 07, 2010

Recenzia este scrisă pentru concursul face a book 2, organizat de libhumanitas.

Autor: Mathias Malzieu
Titlu: Mecanica inimii
Editura: Nemira
Colectie: Babel
Nota: 6/10

Mecanica inimii e un exemplu elocvent că doar metafora ca poveste nu e suficientă. Romanului, povestea unui băiat care în loc de inimă (ceea ce e contradictoriu, se repetă faptul că are o inimă) are un ceasornic vechi de lemn, îi lipseşte farmecul, chiar dacă autorul se străduie peste măsură să i-l atribuie prin ideea de romantism şi fantastic, străduinţă care pe alocuri plictiseşte şi enervează. Este ca şi cum, pe un perete imens, Malzieu încearcă să lipească o sumedenie de metafore şi poveşti care nu se prind uneori nici măcar pe jumătate.
Dialogurile Mecanicii inimii sunt insipide, absurde chiar, iar povestea de dragoste e scrisă parcă pentru un scenariu de telenovelă; poate cel mai deranjant lucru la acest scurt roman e faptul că sunt amenstecate alandala fragmente pline de imaginaţie cu fragmente rupte dintr-un cotidian care nu-şi găseşte locul acolo. Există pasaje în care răbdarea cititorului e greu încercată de străduinţa insistentă a autorului de a sublinia idei care nu trebuiau subliniate şi resubliniate (în special, cele care fac referire la ceasornicul din piept). Singurul personaj care iese în evidenţă este doctoriţa Madeleine, în rest, scheletul celorlalte personaje
e atât de asemănător, încât te întrebi dacă nu cumva sunt unul şi acelaşi.
- Joe e unul din foştii tăi iubiţi, nu-i aşa?
- Ei, iubit... Eram o copilă. Când îl văd acum, mă întreb cum de l-am băgat în seamă!
- Da, şi eu mă întreb acelaşi lucru...
O carte pe care nu o recomand, pentru că în frumuseţea ei de suprafaţă unii vor înţelege mai mult decât într-adevăr există, o carte căreia îi lipsesc inventivitatea (nu doar o încercare a ei, aşa cum o întâlnim), personajele memorabile şi întâmplări cel puţin credibile. În cele 183 de pagini, Mathias Malzieu nu face decât să scrie pe placul fetelor şi femeilor în căutarea fericirii de cuplu, dar nereuşind nimic remarcabil nici măcar la capitolul acesta. Un roman care dacă nu ar fi fost scris din ideea puternică de a impresiona, ar fi reuşit cu siguranţă să fie memorabil, altfel nu este decât parfumul slab al unei idei bune.

1 Responses to carte: mathias malzieu - mecanica inimii

  1. Mircea Golban spune:
  2. Stilul acestiu autor, Mathias Malzieu, sună ca nuca în perete!

     

Trimiteți un comentariu

Adresa de email (abonarea trebuie confirmata):

O colecţie de obsesii, pasiuni şi frământări din mine, un loc pe care îl cizelez şi-l modelez permanent după firea mea schimbătoare, o oglindă difuză a ceea ce-am fost şi încerc să fiu. Un blog scris nu atât pentru a fi citit, dar pentru plăcerea nebună de a fi scris. [detalii]
A apărut o eroare în acest obiect gadget