în aşteptare #1. (10.01.2011)

În lumina slabă a camerei sale, dar, mai ales, în lumina tuturor celor întâmplate, îşi aştepta sfârşitul. Avea să vină, ca aproape tot ce i s-a întâmplat lui, în totalitate normal, chiar banal şi vechi. Ca şi ziua aceea în care, întorcându-se acasă de la câmp, îşi ducea în căruţă soţia moartă. A murit în câteva secunde, fulgerată. Îşi aduce aminte cu groază, dar mai ales cu ruşine, de ziua aceea şi de privirle curioşilor în căruţă, unde, puţin schimbată la faţă, stătea întinsă femeia de care îl lega până atunci o viaţă. Viaţa care îl lega de acea femeie din care sufletul a încetat de ceva timp să mai fumege.
[citeşte continuarea...]

tim burton şi fascinaţia ciudatului

Scris de răzvan cîmpean luni, mai 03, 2010

Cu Tim Burton am făcut cunoştinţă în mod conştient acum câţiva ani buni, urmărind The Nightmare Before Christmas, un film de care m-am îndrăgostit iremediabil şi care mi-a deschis apetitul pentru felul neobişnuit de a portretiza oameni şi întâmplări al regizorului. Am mai urmărit, câţiva ani mai târziu, Corpse Bride, mi-a plăcut şi acesta nespus de mult, ştiam deja că filmele sale sunt pentru mine. Căutând informaţii despre el, am aflat recent că s-a ocupat şi de Edward Scissorhands, film pe care l-am văzut în copilărie şi de care mă mai lega doar amintirea vagă a suburbiei şi a creaţilor lui Edward. Pe la începutul anului am văzut un afiş care mi-a amintit de Charlie and The Chocolate Factory, pe care, din dorinţa lui Dacian, l-am văzut de vreo 4 ori, dar niciodată de la început, era pentru noul film Alice in Wonderland, pe care, trebuie să recunosc, până zilele trecute nu am căutat să-l văd. Aşa a început totul.
Pe lista mea de filme preferate le-aş fi adăugat cu mare drag pe The Nightmare Before Christmas şi Charlie and The Chocolate Factory, acesta din urmă cu atât mai mult cu cât am citit critici nefavorabile care vorbeau despre versiunea originală ca fiind mult mai bună, iar când eu am încercat s-o văd, m-am plictisit teribil. Le-aş fi adăugat fără a avea habar că între ele există o legătură, îmi recunosc păcatul de a nu fi
atent niciodată la numele regizorului, le-aş fi adăugat pentru că, în felul lor, fiecare era incredibil de frumos. Primul pentru originalitatea sa şi pentru apropierea naivă de Crăciun, iar al doilea pentru minunăţia imaginilor şi exploatarea spiritului bun uman.
La îndemnul lui Dacian, am început în ultimile zile, după vizionarea lui Alice in Wonderland, un mic maraton al filmelor lui Tim Burton. I-am revăzut începutul prin Vincent, un scurtmetraj adorabil despre Vincent Malloy, un băiat de 7 ani obsedat de lucruri sumbre şi macabre care îşi doreşte să ajungă ca Vincent Price. Scurtmetrajul, narat de Vincent Price, e un tribut adus celebrului actor.
Am văzut, în ordine aproximativ exactă, Charlie and The Chocolate Factory, Beetle Juice, Alice in Wonderland, Sweeney Todd, Edward Scissorhands, Sleepy Hollow, Corpse BrideBig Fish şi Ed Wood. Pentru că am dezvoltat aproape o obsesie pentru Burton, săptămâna aceasta i-o dedic, voi încerca să povestesc şi să spun ce mi-a plăcut la filmele sale.
Îmi place Tim Burton pentru că vreau să cred că există şi în mine puţin din nebunuia frumoasă pe care i-o face cadou cu fiecare film lui Johnny Depp. Până acum, Depp a apărut în şapte din filmele acestuia, din care într-unul doar cu vocea (Corpse Bride). A făcut pereche cu Helena Bohman Carter în patru din aceste şapte filme.
Îmi amintesc confuzia pe care am făcut-o între Tim Burton şi Brian Fuller, nu pentru că ar exista foarte multe detalii care să-i apropie, dar pentru că sunt în creaţiile celor doi câteva aspecte importante care-i fac să pară unul singur şi care-i fac frumoşi şi profunzi. Despre Burton citeam zilele trecute păreri dintre cele mai diferite, de la faptul că e cel mai supraapreciat regizor de la Hollywood, la faptul că e genial, până la faptul că e monoton şi îşi reciclează ideile. Indiferent care din aceste păreri e adevărată, lucru oarecum neimportant, munca lui debordează de ciudăţenii frumoase, de mici jocuri de cuvinte sau de situaţii, care, neînţelese, devin stupide, dar sunt în fapt pline de farmec, de un curaj aproape copilăresc de a atinge subiectele. Tim Burton nu e un regizor obişnuit, nici nu pretinde, e un regizor care reuşeşte adesea să creeze filme de succes, bazându-se în principiu pe aceiaşi actori şi pe reţete uneori testate de alţii. Filmele prezentate săptămâna aceasta vorbesc de la sine despre un om care trăieşte în lumea lui şi care încearcă să transpună din ea în filmele care-i poartă numele.
» marţi: The Nightmare Before Christmas
» miercuri: Corpse Bride
» joi: Edward Scissorhands
» vineri: Sweeney Todd: The Demon Barber of Fleet Street
» sâmbătă: Charlie And The Chocolate Factory
» duminică: Big Fish

8 comentarii

  1. dacian spune:
  2. Cica esti o plastilina in mainile mele.

     
  3. Luminiţa spune:
  4. filmuletul de mai sus mi-a adus aminte de un clip cu o melodie pe măsură. foarte drăguţ, de altfel :)
    http://www.youtube.com/watch?v=zF8nb8fWNf4

     
  5. hain spune:
  6. big fish e inca filmul meu favorit.

     
  7. Imi place nespus de mult initiativa ta! :)

     
  8. Luminiţa spune:
  9. Eu deja am doescarcat Corpse Bride, sper sa am timp sa-l vizionez inainte sa scrii tu despre el :)

     
  10. luminiţa, din momentul în care l-am luat şi m-am împrietenit cu Vincent, am exclus orice asemănări. pe el îl înţeleg şi îndrăgesc prea mult pentru a încerca asta şi în alte părţi...
    dan, ajungem şi acolo, ajungem...
    ioana, mulţumesc la fel de mult...

     
  11. Luminiţa spune:
  12. Razvan: nu era vorba despre asemanari, ci despre starea de spirit pe care ti-o/mi-o/ne-o induce :) sa inteleg ca nu ai privit clipul trimis de mine?

     
  13. ba da, l-am văzut, dar poate are legătură cu plăcerea nebună pe care o resimt când mă întâlnesc cu vincent, nu i-am putut da mare atenţie. întotdeauna când păţesc asta e miros de obsesii frumoase. corpse bride, oh, merită văzut, e fantastic!

     

Trimiteți un comentariu

Adresa de email (abonarea trebuie confirmata):

O colecţie de obsesii, pasiuni şi frământări din mine, un loc pe care îl cizelez şi-l modelez permanent după firea mea schimbătoare, o oglindă difuză a ceea ce-am fost şi încerc să fiu. Un blog scris nu atât pentru a fi citit, dar pentru plăcerea nebună de a fi scris. [detalii]
A apărut o eroare în acest obiect gadget