în aşteptare #1. (10.01.2011)

În lumina slabă a camerei sale, dar, mai ales, în lumina tuturor celor întâmplate, îşi aştepta sfârşitul. Avea să vină, ca aproape tot ce i s-a întâmplat lui, în totalitate normal, chiar banal şi vechi. Ca şi ziua aceea în care, întorcându-se acasă de la câmp, îşi ducea în căruţă soţia moartă. A murit în câteva secunde, fulgerată. Îşi aduce aminte cu groază, dar mai ales cu ruşine, de ziua aceea şi de privirle curioşilor în căruţă, unde, puţin schimbată la faţă, stătea întinsă femeia de care îl lega până atunci o viaţă. Viaţa care îl lega de acea femeie din care sufletul a încetat de ceva timp să mai fumege.
[citeşte continuarea...]

săptămâna tim burton: sweeney todd: the demon barber of fleet street

Scris de răzvan cîmpean vineri, mai 07, 2010

Stephen Sondheim - No Place Like London (Jamie Campbell Bower şi Johnny Depp)
Sweeney Todd nu e o poveste nouă, e musical-ul lui Stephen Sondheim, un musical atât de frumos şi de reuşit încât m-a fascinat şi a urcat în ascultările mele aşa cum nu-mi mai amintesc să o fi făcut ceva în ultimii ani. Şi trebuie să recunosc că un merit foarte important aici îl au actorii, care s-au descurcat foarte bine şi vocile cărora s-au potrivit de minune personajelor pe care le interpretează.
Bărbiereul Benjamin Barkere trimis pe nedrept în exil de coruptul judecător Turpin, pentru o crimă pe care nu a comis-o, care nu urmărea altceva decât să-i fure soţia. Astfel, Benjamin e obligat să-şi părăsească soţia, Lucy, şi fetiţa, Johanna, timp de cincisprezece ani. Se întoarce în Londra victoriană cu gândul de a se răzbuna, cu o nouă identitate, Sweney Todd. Aici o întâlneşte pe
doamna Lovett, văduvă şi proprietara unui mic restaurant în care vinde plăcinte cu carne, care îi spune că Lucy s-a sinucis cu arsenic cu mulţi ani în urmă, iar judecătorul Turpin s-a autoproclamat tutorele Johannei. Deasupra plăcintăriei el îşi deschide o bărbierie, în încercarea de a-i face să plătească pe aceia care l-au îndepărtat de familia sa.
Stephen Sondheim - The Worst Pies in London (Helena Bohman Carter şi Johnny Depp)
Sweeney Todd: The Demon Barber of Fleet Street primeşte trei nominalizări la Oscar, pentru regie, pentru costumaţie şi pentru actor în rol principal şi îl câştigă pe cel pentru regie. Mai câştigă două zeci de premii, dintre care două la Saturn, unul pentru costumaţie şi celălalt pentru cel mai bun film horror, două Globuri de Aur, unul pentru cel mai bun film - musical sau comedie, iar al doilea pentru  Johnny Depp, pe lângă alte două nominalizări aici. Mai primeşte în plus 31 de nominalizări, făcându-l unul dintre cele mai de succes filme ale lui Tim Burton. Soundtrack-ul, musical-ul lui Stephen  Sondheim primeşte o nominalizare la Premiile Grammy şi una la Premiile Empire.
Stephen Sondheim - God, That's Good (Ed Sanders şi Helena Bohman Carter)
 
Aceasta este cea de-a şasea colaborare dintre Tim Burton şi Johnny Depp, ei realizând împreună înainte Edward Scissorhands, Ed Wood, Sleepy Hollow, Charlie and The Chocolate Factory şi Corpse Bride. Compozitorul Stephen Sondheim a fost multă vreme reticent la ideea unui film al poveştii, dar a acceptat propunerea lui Burton fiindcă viziunea acestuia l-a mulţumit şi fiindcă a primit dreptul de a-şi da aprobarea cu privire la actori. Burton nu dorea pe nimeni altcineva în rolul principal în afara lui Depp, dar Sondheim se temea că vocea nu-i este portivită, însă după o audiţie a fost de acord cu propunerea. Când s-a ajuns la Helena Bohman Carter, cu care Burton are împreună cinci filme şi doi copii, pentru a combate orice bănuială de nepotism, actriţa a trimis nu mai puţin de doisprezece înregistrări, după pregătiri intensive. În timpul filmărilor, actriţa era însărcinată cu cel de-ar doilea copil al lor, o fetiţă.
Stephen Sondheim - Not While I'm Around (Ed Sanders şi Helena Bohman Carter)
Când au început filmările, exista ideea introducerii spiritelor victimelor lui Sweeney Todd, pentru care actorii Anthony Head şi Christophor Lee au fost selectaţi şi care trebuiau să cânte "The Ballad of Sweeney Todd", pe care au şi înregistrat-o, însă melodia i-a părut lui Burton prea teatrală pentru film. În timp ce Head primeşte o replică, apariţia lui Lee e complet scoasă.

3 comentarii

  1. mircea spune:
  2. Sweeney Todd e preferatul meu.

     
  3. Dacian spune:
  4. si ce mai muzica...

     
  5. Dacian spune:
  6. tocmai pentru ca joaca in filmele lui tim burton, johnny depp nu o sa fie niciodata pentru mine un star. e toate personajele remarcabile pe care le-a interpretat. dar nu un star.

     

Trimiteți un comentariu

Adresa de email (abonarea trebuie confirmata):

O colecţie de obsesii, pasiuni şi frământări din mine, un loc pe care îl cizelez şi-l modelez permanent după firea mea schimbătoare, o oglindă difuză a ceea ce-am fost şi încerc să fiu. Un blog scris nu atât pentru a fi citit, dar pentru plăcerea nebună de a fi scris. [detalii]
A apărut o eroare în acest obiect gadget