în aşteptare #1. (10.01.2011)

În lumina slabă a camerei sale, dar, mai ales, în lumina tuturor celor întâmplate, îşi aştepta sfârşitul. Avea să vină, ca aproape tot ce i s-a întâmplat lui, în totalitate normal, chiar banal şi vechi. Ca şi ziua aceea în care, întorcându-se acasă de la câmp, îşi ducea în căruţă soţia moartă. A murit în câteva secunde, fulgerată. Îşi aduce aminte cu groază, dar mai ales cu ruşine, de ziua aceea şi de privirle curioşilor în căruţă, unde, puţin schimbată la faţă, stătea întinsă femeia de care îl lega până atunci o viaţă. Viaţa care îl lega de acea femeie din care sufletul a încetat de ceva timp să mai fumege.
[citeşte continuarea...]

pătează-mi picioarele cu sânge

Scris de răzvan cîmpean vineri, mai 14, 2010

Acel roşu aprins acea culoare aproape magică las-o să vină pe mine pe minele meu prezent pe care cu atâta devotament îl dedic şi-l fac iar cuvânt nepotrivit ţie adu acea căldură să ne unească Îţi aminteşti prima dată?, şi Îmi amintesc fiecare dată Mă faci să-ţi privesc nasul cu atâta drag de-ar curge din el dragostea îl muşc cu plăcerea unui copil la ţară acolo unde te-am cunoscut deşi te ştiam de peste tot erai pe unde eram şi-mi eşti pe unde-ţi sunt şi dimineţile sunt cele mai frumoase când fac din petele de pe picioare mici zâmbete pe care le caut şi le rătăcesc uneori pe vârful degetelor sau în sufletul tău cald care le topeşte şi le face mici insecte ce-mi cutreieră corpul şi interiorul atunci când te sărut Şi apartamentul nostru cu g c a v p r l sau m în faţă şi trebuie să fie g c a v p r l sau m mare pentru că deşi te-am văzut din start mic erai şi eşti în apartamentul nostru cu literă mare şi e atât de vechi încât încercând să schimb ceva îi fur din frumuseţe la intrare rămâne romanul pe care l-ai aruncat după mine sperând să intru în el şi să mă urmezi şi unde am intrat şi m-ai urmat şi am trăit
între file cu miros de anticariat acolo Pătează-mi picioarele cu sânge şi sărută-mi zâmbetul de pe fiecare pată fă-mă norul tău şi poartă-mă în zâmbet şi în dimineţile în care mă trezeşti cu mine în mâna ta frumoasă şi cât îmi mai place să-ţi ating cu vârful degetelor mâna şi să-ţi urc spre buze şi să-mi primeşti cu bucurie iubirea şi să Îmi amintesc fiecare dată când te-am aşteptat c-aşa faci tu mereu trebuie să-mi testezi iubirea şi atunci când vezi cum mă aplec şi-mi desenez un colţ al meu în care las întotdeauna loc şi pentru tine mă priveşti şi te simt cu privirea ta caldă acolo unde sunt şi unde mă sprijin deja de umărul tău şi de razele tale acolo unde cu picioarele goale îmi colorez existenţa şi umblu în visele tale cu ochii deschişi şi fug acolo unde e uşa ce-mi poartă numele şi de fiecare dată când ajung să o deschid îmi apari şi atâta clişeu în asta dar cum te-am făcut clişeul meu îmi convine şi mă iei cu mâinile astea pe care le ador de chip şi-mi mulţumeşti şi descopăr acolo că întotdeauna am alergat după clipa şi privirea asta Sărută-mi fruntea şi atinge-mi cu frumuseţea ta interiorul înaltul tău e minunat şi-mi plac cuvintele pe care le-ai aruncat pe jos şi care s-au împraştiat şi pe care le adun le recompun şi le păstrez şi de fiecare dată trebuie să fie un indiciu şi aşa ajungem de pe bucata asta unde mă sprijineam de umărul tău pe norul care-ţi sunt şi visarea e acolo activitatea noastră preferată Te rog nu-mi arunca de aici cuvintele Dacă le arunc şi eu după te arunci cu mine de mână?, şi Desigur promite-mi că orice-ar fi nu-mi dai drumul şi prindem cuvintele împreună până ne trezim şi adormim la loc în jocul ăsta nebun pe care îl jucăm de atâta timp şi din care nu am înţeles dacă există reguli doar recompense Eşti recompensa mea preferată şi mergi atât de bine cu ciocolată
Pătează-mi picioarele cu sânge să ştiu că sunt şi ale tale şi aşa cum mă îmbrăţişezi şi-mi citeşti te îmbrăţişez şi-ţi citesc şi habar n-am dacă trebuie sau nu dar ştiu că niciodată n-a părut mai bine sau în regulă decât acum şi clipa care-i urmează şi pe stradă suntem doar noi mă minunez uneori de faptul că atunci când sunt cu tine sau invers lumea intră grăbită în casă şi tot ce am eşti tu şi mâna ta de care încerc să nu abuzez dar pe care o ador aşa cum îţi muşc bărbia şi-mi place gustul şi te muşc pe tine tot cu tot ce nu ştiu să exprim dar e în mine şi simt că binele nu a fost niciodată atât de aproape şi încerc să te ţin strâns să nu-mi fugi măcar să mă laşi să-ţi fugăresc urma şi asta să-mi fie existenţa şi poate momentele în care te aştept şi mă sprijin de umărul tău şi încerc să-l sărut 

7 comentarii

  1. Anonim spune:
  2. suflet de primavara, frumos

     
  3. Luminiţa spune:
  4. te-ai inspirat cumva din videoclipul de pe blogul lui Dacian? :)

     
  5. chiar nu m-am inspirat de nicaieri...

     
  6. Luminiţa spune:
  7. măcar din sentimentul resimţit şi tot se poate spune că te-ai inspirat de undeva... :)
    spuneam de videoclip, pentru că îl urmărisem înainte să îşi citesc articolul, şi îmi sărise în ochi amănuntul acesta comun, sângele de pe picioare...

     
  8. eh, sursa mea de inspiratie e privata, nu vreau sa o fure nimeni:P
    videoclipul, recunosc, nu l-am vazut desi dacian l-a pus de mai multe ori.

     
  9. dacian spune:
  10. mi se pare ca te stradui prea mult, asta o spun inainte de orice, pentru ca uneori o idee a textului ramane suspendata. mi-a placut. folosesti artificii si ele dau pe alocuri un sentiment nebun textului. o idila asa cum doar cuvintele descopera si cum aerul in jurul caruia traim acopera.

     
  11. hain spune:
  12. vad o insirare de margele foarte dragi tie, special pentru gatul ei.

     

Trimiteți un comentariu

Adresa de email (abonarea trebuie confirmata):

O colecţie de obsesii, pasiuni şi frământări din mine, un loc pe care îl cizelez şi-l modelez permanent după firea mea schimbătoare, o oglindă difuză a ceea ce-am fost şi încerc să fiu. Un blog scris nu atât pentru a fi citit, dar pentru plăcerea nebună de a fi scris. [detalii]
A apărut o eroare în acest obiect gadget