în aşteptare #1. (10.01.2011)

În lumina slabă a camerei sale, dar, mai ales, în lumina tuturor celor întâmplate, îşi aştepta sfârşitul. Avea să vină, ca aproape tot ce i s-a întâmplat lui, în totalitate normal, chiar banal şi vechi. Ca şi ziua aceea în care, întorcându-se acasă de la câmp, îşi ducea în căruţă soţia moartă. A murit în câteva secunde, fulgerată. Îşi aduce aminte cu groază, dar mai ales cu ruşine, de ziua aceea şi de privirle curioşilor în căruţă, unde, puţin schimbată la faţă, stătea întinsă femeia de care îl lega până atunci o viaţă. Viaţa care îl lega de acea femeie din care sufletul a încetat de ceva timp să mai fumege.
[citeşte continuarea...]

omului, cu înfăţişarea sa relativă

Scris de răzvan cîmpean joi, mai 27, 2010

Cu mersul tău timid, cu ochelarii tăi de vedere în care observ albastru, cu tricoul tău verde, cu zâmbetul tău încrezător, cu mişcarea braţului tău puternic, cu nervii din degetale tale, cu umărul tău perfect, cu sărutul buzelor tale mari, cu fuga ta în reluare, cu privirea ochilor tăi pierduţi, cu nevoia ta de îmbrăţişare, cu respiraţia ta uşurată, cu adâncul tău profund, cu muzica ta zăpăcită, cu paşii tăi siguri, cu emotivitatea râsului tău de faţadă, cu dinţii tăi falşi, cu chipul tău de care m-aş putea îndrăgosti, cu sângerarea ta cu care mă atingi, cu relaxarea minciunilor tale
reci, cu lacrimile tale nebune, cu movul tău alb, cu albul tău mov, cu rândurile tale sacadate, cu sinele tău murdar, cu mirosul părului tău lung, cu toanele tale adolescentine.
Fata care spune poveşti prin felul în care păşeşte. Femeia care are oceanele lumii în privire. Băieţelul care-şi poartă destinul de mână. Băiatul care e întotdeauna în altă parte decât trebuie. Bărbatul care doboară munţi pentru ceea ce crede. Fata cu părul vopsit care trăieşte în agitaţia primei iubiri. Soţul care e mereu prezent lângă soţia lui, din prea multă gelozie. Fata care îşi obligă iubitul să o părăsească. Bunicul care atunci când aleargă face timpul să meargă mai repede. Fata care pretinde că e altcineva decât este. Băiatul care pleacă de acasă şi promite să nu se mai întoarcă. Femeia care înjură când termină de vorbit la telefon. Bătrânul care poartă în privire limpezimea lumii. Băiatul care trăieşte în gălăgia căştilor sale. Fetiţa care speră să ajungă exact ca mama ei. Băiatul care se pretinde normal. Femeia care face cumpărături în fiecare zi la oră fixă. Băiatul pe care l-am făcut poveste. Băiatul care din stradă şi-a făcut casă şi plânge. Fata care m-ar ucide dacă ar putea, doar pentru a arăta că există un Dumnezeu. Femeia care se răzbună şi trăieşte din răzbunare. Băiatul care se ascunde în papucii lui de fată. Fata care se ascunde în papucii ei de băiat. Baiatul care mă lasă întotdeauna să ghicesc ce vrea să spună. Băiatul care transformă orice ocazie în mijloc de terfelire a celorlalţi. Fata suplă care mă priveşte trist şi care nu-mi răspunde la zâmbet. Fata care înţelege întotdeauna numai ceea ce îi foloseşte.

0 comentarii

Trimiteți un comentariu

Adresa de email (abonarea trebuie confirmata):

O colecţie de obsesii, pasiuni şi frământări din mine, un loc pe care îl cizelez şi-l modelez permanent după firea mea schimbătoare, o oglindă difuză a ceea ce-am fost şi încerc să fiu. Un blog scris nu atât pentru a fi citit, dar pentru plăcerea nebună de a fi scris. [detalii]
A apărut o eroare în acest obiect gadget