în aşteptare #1. (10.01.2011)

În lumina slabă a camerei sale, dar, mai ales, în lumina tuturor celor întâmplate, îşi aştepta sfârşitul. Avea să vină, ca aproape tot ce i s-a întâmplat lui, în totalitate normal, chiar banal şi vechi. Ca şi ziua aceea în care, întorcându-se acasă de la câmp, îşi ducea în căruţă soţia moartă. A murit în câteva secunde, fulgerată. Îşi aduce aminte cu groază, dar mai ales cu ruşine, de ziua aceea şi de privirle curioşilor în căruţă, unde, puţin schimbată la faţă, stătea întinsă femeia de care îl lega până atunci o viaţă. Viaţa care îl lega de acea femeie din care sufletul a încetat de ceva timp să mai fumege.
[citeşte continuarea...]

mai am mulţi oameni de uitat #3

Scris de răzvan cîmpean vineri, mai 28, 2010

îi rezervasem demult o seară în care îndrăzneam să facem toate acele lucruri care nu se fac şi spuneam toate acele lucruri care nu se spun, era, dar nu mai ştiu sigur, o luni, aşa frumos le încurc eu, zilele mele cu rouă dimineaţa, căldură toridă la amiază şi o ploaie răcoroasă seara. şi-mi place, o recunosc, să-mi amintesc de ea doar aşa, ca plăcerea de luni seară, plăcerea nebună a pielii ei pe a mea, a oaselor ei mărunte, era o jumătate de om, frumuşică şi  sălbatică, ea, nebuna serilor mele cu ploaie răcoroasă. mirosea întotdeauna bine, mirosul ei m-ademenea de fiecare dată când o aşteptam în apartamentul meu şi când rupeam petale de trandafiri, ce clişeu!, şi le-aruncam în jurul patului şi aprindeam lumânări, alt clişeu!, şi la lumina lor o gustam cu pofta unui animal de pradă, era prada mea şi-i eram pradă oridecâte ori dorea. ştiam atât despre ea pe câte ştia şi ea despre mine, îi ştiam aluniţa de pe şold, aluniţa ei cu gust amărui, trupul firav, o ştiam doar în mişcările energice din patul meu, în mirosul părului ei care-mi făcea toate simţurile să explodeze când o strângeam în braţe, mă
ştia doar atât, eram lupul la care alegea să meargă poate din plăcere, serile cu ea erau întotdeauna bune, ţipetele ei mă aruncau în extaz, ea, trupul fără nume, plăcerea cunoscută în vremea în care căutam pe străzile întunecate fete care să îmblânzească fiara din mine, o făcea gratuit, deşi pe multe le-am plătit pentru asta, curvele mele de ocazie, femeile plăcerilor mele, cele care mă redădeau omului care eram.
dacă memoria mea n-ar fi un labirint întunecat, o furtună înflăcărată, un joc pe ale cărui reguli niciodată nu le-am înţeles, un exerciţiu fizic extenuant, aş putea explica de ce mi-am petrecut atât de mult timp cu ea, de ce mi-a ajuns dragă, dacă mi-a ajuns, în ciuda diferenţelor frapante dintre noi, de ce am prefăcut-o a mea chiar dacă tot ce vedeam la ea era un zâmbet prea larg şi o uşoară, dar uneori exagerată, curioazitate sexuală. cât am petrecut-o în nebuloasa maturizării mele m-am lovit de repetarea obsesivă a unor cuvinte care-mi rămâneau câteva secunde doar în parcursul lor de la o ureche la cealaltă, mi-am purtat ruşinea cu mândrie sau mândria cu ruşine, pentru că de fiecare dată când încerc să-mi amintesc ceva legat de ea am un puternic sentiment de contradicţie, ca şi cum în urma ei m-am dezbrăcat de pielea minciunii şi m-am îmbrăcat pe mine, acel eu mai inestetic, mai personal, dar schimbător, mi-am rămas loial de atunci, câţi ani or fi trecut. ea, cu ea nu am idee ce s-a întâmplat, poate a rămas undeva în rândurile pe care le-am scris în disperarea de a înţelege, dacă a rămas acolo nu-i va fi neapărat bine, am conturat-o aşa cum era, inexactă, prefăcută, urâtă, asta era tot ce-mi aminteam cu precizie despre ea, urâţenia mascată, frica de sine, rochii colorate. mă întrebam de multe ori dacă mi-a tăiat drumul în toţi aceşti ani, dacă nu cumva a murit atunci când am ucis-o în mintea mea, dacă a existat cu adevărat şi nu a fost cumva doar produsul imaginaţiei mele, dar dispreţul pe care îl simţeam faţă de, orice ar fi fost, ea îmi dădea de înţeles că s-a întâmplat, m-am împiedicat într-adevăr de ea în calea mea spre maturizare.

0 comentarii

Trimiteți un comentariu

Adresa de email (abonarea trebuie confirmata):

O colecţie de obsesii, pasiuni şi frământări din mine, un loc pe care îl cizelez şi-l modelez permanent după firea mea schimbătoare, o oglindă difuză a ceea ce-am fost şi încerc să fiu. Un blog scris nu atât pentru a fi citit, dar pentru plăcerea nebună de a fi scris. [detalii]
A apărut o eroare în acest obiect gadget