în aşteptare #1. (10.01.2011)

În lumina slabă a camerei sale, dar, mai ales, în lumina tuturor celor întâmplate, îşi aştepta sfârşitul. Avea să vină, ca aproape tot ce i s-a întâmplat lui, în totalitate normal, chiar banal şi vechi. Ca şi ziua aceea în care, întorcându-se acasă de la câmp, îşi ducea în căruţă soţia moartă. A murit în câteva secunde, fulgerată. Îşi aduce aminte cu groază, dar mai ales cu ruşine, de ziua aceea şi de privirle curioşilor în căruţă, unde, puţin schimbată la faţă, stătea întinsă femeia de care îl lega până atunci o viaţă. Viaţa care îl lega de acea femeie din care sufletul a încetat de ceva timp să mai fumege.
[citeşte continuarea...]

carte: laura restrepo - delir

Scris de răzvan cîmpean sâmbătă, mai 29, 2010

Recenzia este scrisă pentru concursul face a book 2, organizat de libhumanitas.

Autor: Laura Restrepo
Titlu: Delir
Editura: Humanitas
Anul apariţiei: 2006
Colecţia: Raftul Denisei
Nota: 10/10

Romanul Laurei Restrepo e un delir în toată regula cuvântului, scris într-o manieră care induce această senzaţie fiecărei file, făcând cartea pe alocuri greu de urmărit, dar extrem de interesantă. Personajele intrate în această horă a nebuniei ţes o acţiune tensionată, pasională şi memorabilă. Agustina e personajul notabil al romanului, un astru în jurul căruia celelalte personaje gravitează, începând de la familia ei, unită de o stare aparentă de bine, continuând cu soţul, stabil dintr-o dragoste uriaşă, dar care nu de puţine ori îl înnebuneşte, culminând cu bunicul Portulinus, a cărui privire a fost demult înceţoşată de aburii nebuniei, care se amestecă rar cu talentul său deosebit. Cartea împleteşte cu măiestrie poveşti care, doar aparent, aparţin unor lumi diferite, o familie avută a Bogotei, dar zdruncinată de secrete şi minciuni care ies la iveală, şi încercarea unui om simplu de a
ajunge la acelaşi nivel, dar încercuit de greşelile şi compromisurile pe care le face. Toate personajele sunt extrem de atent conturate şi-şi au rolul bine definit în construcţia naraţiunii, care te fură iremediabil la fiecare pagină. Plin de momente tensionante, romanului nu-i lipsesc tandreţea şi umorul, dându-i savoare. Personajele de care am prins cel mai mare drag sunt bunicul Portulinus, cu neobosita sa nevoie de iubire salvatoare, şi micuţa Agustina, cu incursiunile ei în paranormal şi discursurile ei apăsate.
Aguilar spune: încerc să bag mâna în mocirla nebuniei ca s-o salvez pe Agustina din adâncurile ei, pentru că doar mâna mea o poate trage afară, împiedicând-o să se sufoce.
Povestea romanului nu e, aşa cum veţi fi tentaţi să credeţi, a Agustinei cea ciudată şi a soţului ei, Aguilar, care încearcă din răsputeri să o scoată din tenebrele minţii sale bolnave, e povestea unui mai mare ţel, pentru care fiecare din personaje sacrifică, mai devreme sau mai târziu, ceva cu adevărat important pentru ei. Delir nu e o carte extraordinară pentru că e recomandată de Gabriel García Márquez şi José Saramago, cu care se aseamănă în scriitură, e o carte extraordinară pentru că, dacă e citită atent, deşi scrisă pentru a fi parcursă într-un ritm alert, are meritul rar de a surprinde frumuseţea existenţei, dincolo de dificultăţile ei sau de rutina inevitabilă. Un roman curajos, suprinzător şi nemaipomenit de încântător.

1 Responses to carte: laura restrepo - delir

  1. Anonim spune:
  2. in sfarsit cartea recomandata, pare interesanta

     

Trimiteți un comentariu

Adresa de email (abonarea trebuie confirmata):

O colecţie de obsesii, pasiuni şi frământări din mine, un loc pe care îl cizelez şi-l modelez permanent după firea mea schimbătoare, o oglindă difuză a ceea ce-am fost şi încerc să fiu. Un blog scris nu atât pentru a fi citit, dar pentru plăcerea nebună de a fi scris. [detalii]
A apărut o eroare în acest obiect gadget