în aşteptare #1. (10.01.2011)

În lumina slabă a camerei sale, dar, mai ales, în lumina tuturor celor întâmplate, îşi aştepta sfârşitul. Avea să vină, ca aproape tot ce i s-a întâmplat lui, în totalitate normal, chiar banal şi vechi. Ca şi ziua aceea în care, întorcându-se acasă de la câmp, îşi ducea în căruţă soţia moartă. A murit în câteva secunde, fulgerată. Îşi aduce aminte cu groază, dar mai ales cu ruşine, de ziua aceea şi de privirle curioşilor în căruţă, unde, puţin schimbată la faţă, stătea întinsă femeia de care îl lega până atunci o viaţă. Viaţa care îl lega de acea femeie din care sufletul a încetat de ceva timp să mai fumege.
[citeşte continuarea...]

zilele mele-tale-noastre

Scris de răzvan cîmpean vineri, martie 26, 2010

mai lasă-mi-te o zi
prima. e ciudat când mă gândesc la tine, nu mai sunt eu, oricum cu tine n-am să fiu niciodată eu, câţi sunt? n-am să fiu.

a treia. şi ce e cel mai ciudat e faptul că la tine mă gândesc mult, mă vezi în luminile mele diferite, le numeşti culori, numeşte-le cum vrei, pe mine numeşte-mă al tău...

a nu-mai-ştiu-sigur-patra-sau-cincea. fură-mă de mine pentru bucuria ta şi fă-o a noastră. da, joia.

a opta. fă-mă soare şi fă-te stele, să ştiu că eşti mereu acolo, să te pot
privi oriunde m-aş uita. oricum fac asta deja.

a zecea. lasă imaginile din filme, te ţin de mână fiindcă am găsit în degetele tale, doamne, mă repet, am zis deja asta, plăcere, îmi place să le privesc, pe tine te privesc tot timpul.

a treisprezecea. obsesia pe care am făcut-o pentru primăvara asta pe care-o reprezinţi e bolnăvicioasă, ador să-mi fi boală, cât îmi mai place să-ţi fiu şi eu.

a optusprezecea. teste stupide ne dau şanse minime, nu ştiu ei că noi din puţin facem un univers, e cald în braţele universului tău, bătăi de inimă tremură fericit. îmi place să te privesc simplu. să te dezbraci şi să rămâi aşa în faţa mea, în singurătatea ta pe care o împarţi cu mine.

a douăzecea. şi te port peste tot, mi-eşti talisman norocos, vreodată am crezut în asta?, eşti mai mult decât mine, mi-eşti punct unde am învăţat să-ţi fiu virgulă.

a douăzecişidoua. cobor în tine cu zâmbetul pe buze, să te descopăr mi-e cea mai mare plăcere.

a douăzecişişaptea. acum, în clipa asta, mi-e drag de tine cel mai mult.

a treizecişiuna. când găteşti, ai cea mai frumoasă expresie pe chip şi atunci ştiu că mâncarea va fi bună.

a treizecişiopta. mi-ai adus un cd cu simon & garfunkel. dintotdeauna am aşteptat să mi-l aduci.

a patruzecea. încă sunt fascinat. 

a patruzecişidoua. în parc ai avut răbdare să-mi cânţi la chitară orice melodie voiam, eram obosiţi amândoi, în special tu, dar acolo, la miezul nopţii, m-ai făcut din nou fericit.

a patruzecişipatra. îmi plac ceaiurile cu care mă trezeşti, în aromele lor dulci îţi găsesc în fiecare dimineaţă zâmbetul.

a patruzecişinoua. azi mi-am dat seama că atunci când mă îmbrăţişezi e pace pe pământ.

a cincizecişitreia. mi-eşti în minte şi în suflet mereu, raţional şi iraţional eşti totul meu.

a cincizecişişaptea (ieri). când ai lipsit, ţi-am folosit creioanele colorate pentru a te aduce înapoi.

a cincizecişiopta (astăzi). te-am privit dormind şi mi-am dat seama că eşti omul cel mai frumos pe care l-am întâlnit vreodată. iartă-mi superficialitatea de moment, ia-mă în visul tău liniştit.

8 comentarii

  1. Luminiţa spune:
  2. simt miros de îndrăgostit :D te invidiez...

     
  3. hain spune:
  4. undeva unde pot sa ma regasesc...
    nu-ti mai spun cat de frumos ai scris...

     
  5. medina spune:
  6. ...si poate, macar o perioada vei ramane asa...te rog ...macar un timp. Nu ma intreba de ce. Este o frantura de timp si suflet dupa care alearga alte suflete...Oh suflete! Oh frantura de viata! Oh vis...si totusi exista!

     
  7. nu te întreb de ce, n-aş îndrăzni. te întreb doar cum? cum să rămân aşa când tot ce ştiu e că fuge şi vine ca nişte copii în tren. trănteşte uşa doar pentru a o deschide curios apoi. mă tem că, din nefericire, nu ţine de mine.

     
  8. medina spune:
  9. asa! stand ...in lumina lunii, in bataia vantului si-n zambetul soarelui. trantim usi convinsi fiind ca din curiozitate macar, le vom redeschide. dar stii...nu le redeschidem din curiozitate ci din nevoie...din nevoia de a fi mustrati (asa macar suntem bagati in seama) sau din nevoia de joaca (asa celalalt demonstreaza ca-i pasa). tine de noi si de ...ei sa ramanem asa. dar, mai ales de noi.

     
  10. îmi place să cred că uşile închise rămân închise. îmi plac uşile închise. au aerul unei lecţii învăţate, a le redeschide nu înseamnă decât să pierzi tot ce ai crezut că ai învăţat.
    mă întreb, în confortul anonimatului tău, ce experienţe te-au făcut să scrii ce ai scris între paranteze. ştiu că nu-mi vei răspunde, dar eu continui să mă întreb.

     
  11. medina spune:
  12. lectii de viata? cu siguranta. si nu orice lectii de viata. ma intreb de multe ori de ce se numesc lectii de viata? de fapt nu de ce se numesc...ci de ce de cate ori se intampla "ceva" destul de putin placut il categorisim "lectii de viata". vezi? deja te-ai pierdut din dulcea stare. cum? analizand. de ce sa-ti analizezi starile sau motivele care te-au determinat sa le traiesti? le traiesti de multe ori intr-o dulce stare de netulburare, de liniste. in rest (pentru ca etern va exista un rest) este doar tacere si uneori gauri de chei pe unde sa privim ...acolo.

     
  13. Anonim spune:
  14. Azi mi-am dat seama ca atunci cand ma imbratisezi e pace pe pamant. N-am sa uit asta niciodata.

     

Trimiteți un comentariu

Adresa de email (abonarea trebuie confirmata):

O colecţie de obsesii, pasiuni şi frământări din mine, un loc pe care îl cizelez şi-l modelez permanent după firea mea schimbătoare, o oglindă difuză a ceea ce-am fost şi încerc să fiu. Un blog scris nu atât pentru a fi citit, dar pentru plăcerea nebună de a fi scris. [detalii]
A apărut o eroare în acest obiect gadget