în aşteptare #1. (10.01.2011)

În lumina slabă a camerei sale, dar, mai ales, în lumina tuturor celor întâmplate, îşi aştepta sfârşitul. Avea să vină, ca aproape tot ce i s-a întâmplat lui, în totalitate normal, chiar banal şi vechi. Ca şi ziua aceea în care, întorcându-se acasă de la câmp, îşi ducea în căruţă soţia moartă. A murit în câteva secunde, fulgerată. Îşi aduce aminte cu groază, dar mai ales cu ruşine, de ziua aceea şi de privirle curioşilor în căruţă, unde, puţin schimbată la faţă, stătea întinsă femeia de care îl lega până atunci o viaţă. Viaţa care îl lega de acea femeie din care sufletul a încetat de ceva timp să mai fumege.
[citeşte continuarea...]

din cuvinte, necazul

Scris de răzvan cîmpean luni, martie 22, 2010

Bolnavilor le cer iertare pentru cuvintele pe care le aruncă viaţa din mine, nu sunt, n-au fost şi n-au să fie intenţionate. Sunt doar cuvintele unei vieţi amărâte, ca şi când îmi fac din amărât casă şi locuim împreună. Pereţi de saprofag ne ţin de cald, ne facem pat din pe-uri uitate de agramaţi notorii, dacă am dori am avea sute de paturi, avem chiar mii, dar le ţinem sub pat. Din pleiadă înţelegem iubire asa cum m-ai învăţat că reprobat e felul în care pisicile se salută, chiar dacă se salută foarte rar.
Destoinici de plecăciuni stângace ale oamenilor care-şi îndeasă în suflet
suferinţă, pregătim inapţi la rândul nostru suferinţă. Şi sună atât de frumos, armate întregi îl strigă, suferinţă e universal, în suferinţă e o ţară întreagă. Dar ne prefacem procleţi, biete victime ale unei fatalităţi imaginate, ne batem, dar doar cu pumnul în piept, bătăile ne bat şi ele obrazul. Să nu uităm, zidari pricepuţi construiesc în fiecare clipă ziduri între noi, suntem în fortăreaţa propriei persoane şi închinăm demiurgului capetele noastre plecate. Atât am înţeles din maturitatea lumii, am progresat pentru distrugeri continue, ne luptăm şi acum, trecut-au generaţii întregi în deşertăciune, ne-am îmbolnăvit la fel şi nici vouă nu vă vine cerul pe buze...

1 Responses to din cuvinte, necazul

  1. hain spune:
  2. niste nepriceputi ce ne batem in piept,ba singuri,ba unii pe altii.

     

Trimiteți un comentariu

Adresa de email (abonarea trebuie confirmata):

O colecţie de obsesii, pasiuni şi frământări din mine, un loc pe care îl cizelez şi-l modelez permanent după firea mea schimbătoare, o oglindă difuză a ceea ce-am fost şi încerc să fiu. Un blog scris nu atât pentru a fi citit, dar pentru plăcerea nebună de a fi scris. [detalii]
A apărut o eroare în acest obiect gadget