în aşteptare #1. (10.01.2011)

În lumina slabă a camerei sale, dar, mai ales, în lumina tuturor celor întâmplate, îşi aştepta sfârşitul. Avea să vină, ca aproape tot ce i s-a întâmplat lui, în totalitate normal, chiar banal şi vechi. Ca şi ziua aceea în care, întorcându-se acasă de la câmp, îşi ducea în căruţă soţia moartă. A murit în câteva secunde, fulgerată. Îşi aduce aminte cu groază, dar mai ales cu ruşine, de ziua aceea şi de privirle curioşilor în căruţă, unde, puţin schimbată la faţă, stătea întinsă femeia de care îl lega până atunci o viaţă. Viaţa care îl lega de acea femeie din care sufletul a încetat de ceva timp să mai fumege.
[citeşte continuarea...]

îţi mai aminteşti crăciunul?: nicolae stingaciu

Scris de răzvan cîmpean duminică, decembrie 20, 2009

Daca imi mai amintesc Craciunul ?
Nu doar ca mi-l amintesc , insa il venerez continuu , in fiecare clipa de exuberanta a mea . Iar in momentele de deznadejde ma dezmierd cu venirea acestei sarbatori .
Din pacate nu am amintiri prea bogate cu aceasta sarbatoare , nici prea fericite , insa pentru mine este indeajuns ninsoarea , o stanca si un cos fumegand . M-as uita toata ziua placid , de pe stanca , prin ninsoare , la fumul ce iese din cos . As fi fericit si asa .
Tin minte indeosebi , un craciun petrecut pe la varsta de 8-9 ani . O atmosfera deosebita cuprindea casuta in care stateam , la fel si curtea micuta din fata ei . Eu stateam cu nasul lipit de geam , incercand sa ghicesc urmele mosului . Verisoaramea , pe care o consideram erudita in tot ce tine de iarna – deci implicit si Mos Craciun -  , ma tot imbia sa ma uit mai atent . Degeaba ma uitam prin zapada groasa din fata casei , pentru ca tot nu
puteam dibui urma de sanie . Era intuneric , asa incat urechile receptau mai lesne decat ochii . Auzeam doar , diferite disonante , atat .

 Instalatia de pom canta . Parfumul deosebit al bradului , caruia ii mai rupeam pini pentru a-I simti mirosul mai aproape.  Nu pot descrie caldura filiala si armonia pe care o simteam . A fost , daca nu ma insel, singurul Craciun in care am primit exact ceea ce mi-am dorit . Darurile mi-au fost aduse de un anumit domn Popa , costumat in mos – un om extraordinar - .
De fiecare data doresc sa impartasesc bucuria mea intregii lumi , tuturor . Nu pot insa , iar craciunul trece … la fel si bunastarea .
Sunt sigur ca exista Mos Craciun . Nu ni se arata , dar el exista . Il simte oricine priveste prin intunericul gros la luna stapanita de fulgi .
Dumnezeule , cat ma mai amageau in copilarie filmele acelea in care prezentau atelierele mosului , in care se fabricau toate jucariile si dulciurile . Cat imi doream sa fiu si eu un amarat de pitic , sa insurubez la o masinuta de lemn . Si acum ma mai amagesc astfel .
Apoi imi mai vine in minte satul romanesc , impanzit de iarna . O stramba carare intre bodegi si coioabe aplecate pe o parte . Acea puritate taraneasca ! Stele , cerul albastrui , codrii inzapeziti – tacere - . Mirosul de cozonac , urari pline de accent ! Ce poate fi mai frumos ? Raiul ?
In intunecime , sa-mi car picioarele greoaie pe poteca , si sa vad copii jucandu-se cu sanii construite de bunici ! Sa vad bunici muncind la cot cu copii ! Sa vad nepotii harjonindu-se neastamparati pe acel drum de rai – poteca - . Si cate mai vreau sa vad ! Indescriptibil de multe !
Va urez tuturor romanilor , oamenilor de pretutindeni , de la un pol la altul , un Craciun Fericit . Fie ca vesnic sa simtiti in suflet armonia si bucuria ce v-o poate da numai iarna .
Iar de v-ati intristat la citirea acestor randuri , va spun ca mai plin de speranta de atat , nu cred ca pot fi  .

0 comentarii

Trimiteți un comentariu

Adresa de email (abonarea trebuie confirmata):

O colecţie de obsesii, pasiuni şi frământări din mine, un loc pe care îl cizelez şi-l modelez permanent după firea mea schimbătoare, o oglindă difuză a ceea ce-am fost şi încerc să fiu. Un blog scris nu atât pentru a fi citit, dar pentru plăcerea nebună de a fi scris. [detalii]
A apărut o eroare în acest obiect gadget