în aşteptare #1. (10.01.2011)

În lumina slabă a camerei sale, dar, mai ales, în lumina tuturor celor întâmplate, îşi aştepta sfârşitul. Avea să vină, ca aproape tot ce i s-a întâmplat lui, în totalitate normal, chiar banal şi vechi. Ca şi ziua aceea în care, întorcându-se acasă de la câmp, îşi ducea în căruţă soţia moartă. A murit în câteva secunde, fulgerată. Îşi aduce aminte cu groază, dar mai ales cu ruşine, de ziua aceea şi de privirle curioşilor în căruţă, unde, puţin schimbată la faţă, stătea întinsă femeia de care îl lega până atunci o viaţă. Viaţa care îl lega de acea femeie din care sufletul a încetat de ceva timp să mai fumege.
[citeşte continuarea...]

îţi mai aminteşti crăciunul?: luminita cristina

Scris de răzvan cîmpean duminică, decembrie 20, 2009

Cum zapada si “bucuriile” provocate de vremea “prietenoasa” mi-au mai prilejuit o seara prielnica pentru pus ordine in ganduri si pentru meditatie, prin anularea curselor de dupa-amiaza spre casa copilariei mele, m-am gandit sa transpun si eu, in sfarsit, intr-un fel sau altul, pe “hartie”, ce a mai ramas din amintirile mele legate de sarbatoarea Nasterii Domnului. Ma simteam datoare si in intarziere nu atat fata de nascocitorul acestei frumoase idei, un om cu siguranta frumos si el, cat mai ales fata de mine insami. Si, pentru ca in playlistul meu in acest moment nu exista decat o singura melodie, setata pe repeat, va indemn si pe voi sa o ascultati impreuna cu mine, lecturand micul meu articol:



Nu va asteptati sa descoperiti niste povesti extraordinare. Copilaria mea a fost cat se poate de simpla. Am crescut la tara, poate acesta ar fi singurul avantaj pentru care m-as simti mandra atunci cand vine vorba de traditie, spiritul sarbatorii si atmosfera festiva. La fel ca si in vremurile stravechi, copiii care umblau prin nameti, frig si noapte la colindat din casa in casa, aveau aceleasi glasuri cristaline si nepricepute, incurcand intruna ba versurile, ba melodia. Erau la fel de veseli si entuziasti, la fel de dornici de a strange cat mai multe nuci, covrigi, fructe sau bomboane, la fel de fericiti atunci cand erau invitati in casa pentru a gusta din prajitura si a-si dezmorti manutele si picioarele inghetate…
PhotobucketAm umblat si noi la colindat. Periplul de sarbatori incepea intotdeauna cu “Buna dimineata la Mos Ajun”. Astfel, gazdele noastre obisnuite ajungeau sa primeasca cel putin 5 vizite din partea noastra in decursul unei singure saptamani, deoarece nu uitam nici de seara de Ajun cu “Domn Domn, sa-naltam!”, sau dimineata de Craciun, cu “Steaua”, seara de Ajun al Anului Nou, cu “Plugusorul” si, in sfarsit, “Sorcova” din prima zi a anului. Fiecare oprire era caracterizata de o alta melodie si alte versuri, insa insotita de aceeasi veste mult asteptata: bucurati-va, se naste un Prunc Minunat!
Pe la noi nu mai exista de mult obiceiul portului costumului popular, in afara de unele serbari scolare, eventual; insa mama ne confectionase, din niste stergare cusute manual in negru si rosu, niste mici torbite in care eram pregatiti sa strangem atatea nuci si dulciuri cate ar fi incaput! Si acum tin minte prima si ultima oara cand am mancat rodie, intr-o seara de Ajun; pe atunci nu stiam nici macar cum se numeste. Pentru mine, era doar fructul care seamana cu niste boabe de porumb rosii asezate intr-o carapace cu forma de ceapa, cu un gust incomparabil de suav!
Locuind intr-un cartier rusesc si avand pe sfert si sange de rusoaica in mine, cel mai mult imi placea sa merg cu tata cu un colind specific doar anumitor zone din Dobrogea, “Vecera”, nume ce vine de la “vecer”, care inseamna “seara”. De altfel, toata tarasenia nu este constituita decat din cateva cuvinte, care spun ceva de genul: “Buna seara, sfanta-i seara, m-a trimis mama si tata sa v-aduc vecera!”, in schimbul carora primesti la randul tau binecuvantari si urari de bine pentru cei care te-au trimis, si un colac legat intr-un stergar frumos si curat, pe care il inmanezi gazdei la sosire si care iti este inapoiat la plecare.  De obicei, cu aceasta traditie se merge pe la nasii de botez si de cununie, insa noi aveam o vecina batrana care tinea si ea acest obicei si nu se putea s-o ocolim. De fapt, la Baba Paşca imi placea cel mai mult. Ne servea cu cuchia, pe care o gaseam de altfel la toata lumea: un amestec lichid din grâu fiert, miere, biscuiţi, pesmet, coaja de portocală şi lămâi, nuci, esenţe etc. Si mai avea ceva: vareniche, un fel de coltunasi in forma de triunghi. De doua feluri: cu varza si cu struguri buni de peste toamna pastrati cu grija in podul casei, agatati de grinzi. Cei din urma erau preferatii mei. Mi-e greu sa cred ca nu voi mai gusta vreodata asa ceva… Caci, uneori, ma intreb de ce oamenii batrani si buni trebuie, in cele din urma, sa plece la Dumnezeu, lasandu-ne mereu cu nostalgii in suflet…
Gandindu-ma in continuare la bucuriile simple ale oricarui copil din aceasta lume, cum ar fi bradutul, jocul luminitelor de la instalatia pomului, venirea mosului… incep sa regret ca am crescut atat de repede. Cat am fost mici, am avut mereu bradut natural. Si acum il tin minte pe primul: tocmai ninsese cat pentru toata iarna, iar tata intra plin de zapada pe poarta cu un stalp inverzit si frunzos in mana… Din buzunar a scos 3 globulete si o stea de pus in varf! Si acum mai le mai pastrez cu grija, intr-o cutie. Ele imi amintesc de vremea cand credeam in Mos Craciun cel care vine pe furis si lasa cadouri sub brad, sau care isi angajeaza uneori delegati si ne trimite cadourile inainte de vreme, pretinzand ca a pornit mai devreme la drum pentru a avea timp sa se ocupe de toti copiii din lume…
Amintiri frumoase, ce ma vor insoti, sper, mereu in drumul meu prin viata. Iti multumesc, Razvan, pentru imboldul inspre readucere aminte!

0 comentarii

Trimiteți un comentariu

Adresa de email (abonarea trebuie confirmata):

O colecţie de obsesii, pasiuni şi frământări din mine, un loc pe care îl cizelez şi-l modelez permanent după firea mea schimbătoare, o oglindă difuză a ceea ce-am fost şi încerc să fiu. Un blog scris nu atât pentru a fi citit, dar pentru plăcerea nebună de a fi scris. [detalii]
A apărut o eroare în acest obiect gadget