în aşteptare #1. (10.01.2011)

În lumina slabă a camerei sale, dar, mai ales, în lumina tuturor celor întâmplate, îşi aştepta sfârşitul. Avea să vină, ca aproape tot ce i s-a întâmplat lui, în totalitate normal, chiar banal şi vechi. Ca şi ziua aceea în care, întorcându-se acasă de la câmp, îşi ducea în căruţă soţia moartă. A murit în câteva secunde, fulgerată. Îşi aduce aminte cu groază, dar mai ales cu ruşine, de ziua aceea şi de privirle curioşilor în căruţă, unde, puţin schimbată la faţă, stătea întinsă femeia de care îl lega până atunci o viaţă. Viaţa care îl lega de acea femeie din care sufletul a încetat de ceva timp să mai fumege.
[citeşte continuarea...]

îţi mai aminteşti crăciunul?: lavinia rădulescu

Scris de răzvan cîmpean duminică, decembrie 20, 2009

Cadou de Craciun


Intr-o seara ca-n povesti
Ma-ntrebam unde esti,
Eu stiam ca ai sa vii
Cu cadouri mii si mii.
De Craciun mamica mea
Bunatati ea imi facea,
Bunicuta povestea
Si intruna tot torcea.
Asteptam cu nerabdare
Ziua asta cea mare
Cand Mos Craciun va veni
Iar eu bradul voi impodobi,
Cu stelute argintii
Si multe globuri aurii.
Oh, bradut impodobit

Am stat mult si te-am privit,
Stralucirea ta cea mare
A adus multa culoare.
Incaperea noastra toata
Plina de farmec de-odata,
A devenit primitoare
De povesti fermecatoare.
Eram cu totii la masa
Si cu ochii pe fereastra
Asteptam cadouri multe,
Mosul sa aduca sute,
Sa ne faca bucurosi
Plini de viata si voiosi.
Toata ziua am lucrat,
Pe mama am ajutat,
Am facut mereu curat...
Si vasele am spalat!
Imi doream ca de Craciun
Sa fiu un om mai bun,
Sa arat tuturor
Spiritul sarbatorilor.
Chiar daca era frig
Eu afara am iesit,
Am plecat la colindat
Pe la case am urat-
La multi ani cu sanatate
Bucurie si de toate.

Obosita,cum eram,
Fericita ma-ntorceam
La mamica mea cea buna
Care vroia sa imi spuna
Ca ceasul este tarziu
Si acasa eu sa viu.
Am simtit ca ea ma cheama
Si chiar daca imi era teama,
Prin intuneric m-am intors
Acasa,la bradul meu fitos.
Iar cand am intrat in casa
Multe bucate erau pe masa
Am mancat cu pofta mare
Si am plecat la culcare.
O,ce zi de dimineata
Parca e o alta viata...
Plina de culoare
Si foarte stralucitoare.
Atunci eu mi-am amintit
Ca Mosul a venit.
Am fugit la bradul meu
Si-am gasit un cadou greu
Nici nu puteam sa-l ridic
Caci eu nu sunt prea voinic...
In sfarsit,am reusit
Ce cadou oare-am primit?
Repede l-am desfacut
Si atunci eu l-am vazut...

0 comentarii

Trimiteți un comentariu

Adresa de email (abonarea trebuie confirmata):

O colecţie de obsesii, pasiuni şi frământări din mine, un loc pe care îl cizelez şi-l modelez permanent după firea mea schimbătoare, o oglindă difuză a ceea ce-am fost şi încerc să fiu. Un blog scris nu atât pentru a fi citit, dar pentru plăcerea nebună de a fi scris. [detalii]
A apărut o eroare în acest obiect gadget