în aşteptare #1. (10.01.2011)

În lumina slabă a camerei sale, dar, mai ales, în lumina tuturor celor întâmplate, îşi aştepta sfârşitul. Avea să vină, ca aproape tot ce i s-a întâmplat lui, în totalitate normal, chiar banal şi vechi. Ca şi ziua aceea în care, întorcându-se acasă de la câmp, îşi ducea în căruţă soţia moartă. A murit în câteva secunde, fulgerată. Îşi aduce aminte cu groază, dar mai ales cu ruşine, de ziua aceea şi de privirle curioşilor în căruţă, unde, puţin schimbată la faţă, stătea întinsă femeia de care îl lega până atunci o viaţă. Viaţa care îl lega de acea femeie din care sufletul a încetat de ceva timp să mai fumege.
[citeşte continuarea...]

vechi: globuri

Scris de răzvan cîmpean luni, noiembrie 23, 2009

Erau puţine, mici şi învechite. Aţa cu care se prindeau de crengile bradului se îngălbenise. Aveau forme ciudate, iar sclipiciul de pe ele începuse de mult să cadă. Unele erau ciobite, altele îşi pierdeau din culoare. Cu ele, bradul părea vechi şi el, părea bradul bunicii. Nu îmi dădeam seama atunci de asta. Mă bucuram să pot avea cu ce să îl umplu. Ţin minte că îmi plăceau două globuri în mod special. Erau oarecum transparente, cu mult sclipici pe ele. Erau foarte asemănătoare cu cel din imagine. Ceva mai vechi şi prăfuite, ce-i drept. Nu le-am uitat, deşi, cel mai probabil, s-au spart şi ele între timp. Astăzi, globurile sunt tot mai frumoase, imită figuri arhi-cunoscute (Moş Crăciun, oameni de zăpadă) sau sunt în forme atractive (fulgi de zăpadă, căsuţe ori sania Moşului). Chiar dacă un brad cu astfel de globuri e infinit mai estetic decât cel pe care îl aveam eu iarna lângă caloriferul din camera mare, ceva lipseşte. Nu îmi dau seama exact ce, poate amprentele generaţilor trecute au făcut din ele adevărate cărţi de poveşti, ca şi cartea de nisip a lui Borges. Poate, exagerez şi ele nu reprezintă decât rămăşita unor Crăciunuri trecute, peste care s-a aşezat praful. Aş vrea să pot păstra un glob din cele vechi încă vreo zece, chiar douăzeci de ani. În felul ăsta, amintirea copilăriei şi a serilor petrecute lângă brad n-ar fi ştirbită de frumuseţea unui brad artificial, împodobit în grabă cu globuri mari şi ghirlande, parcă, interminabile.

0 comentarii

Trimiteți un comentariu

Adresa de email (abonarea trebuie confirmata):

O colecţie de obsesii, pasiuni şi frământări din mine, un loc pe care îl cizelez şi-l modelez permanent după firea mea schimbătoare, o oglindă difuză a ceea ce-am fost şi încerc să fiu. Un blog scris nu atât pentru a fi citit, dar pentru plăcerea nebună de a fi scris. [detalii]
A apărut o eroare în acest obiect gadget