în aşteptare #1. (10.01.2011)

În lumina slabă a camerei sale, dar, mai ales, în lumina tuturor celor întâmplate, îşi aştepta sfârşitul. Avea să vină, ca aproape tot ce i s-a întâmplat lui, în totalitate normal, chiar banal şi vechi. Ca şi ziua aceea în care, întorcându-se acasă de la câmp, îşi ducea în căruţă soţia moartă. A murit în câteva secunde, fulgerată. Îşi aduce aminte cu groază, dar mai ales cu ruşine, de ziua aceea şi de privirle curioşilor în căruţă, unde, puţin schimbată la faţă, stătea întinsă femeia de care îl lega până atunci o viaţă. Viaţa care îl lega de acea femeie din care sufletul a încetat de ceva timp să mai fumege.
[citeşte continuarea...]

eu vreau un altfel de respect

Scris de Dacian joi, octombrie 01, 2009

Dispretuiesc felul in care mi se da de inteles ca existenta mea e in stransa legatura cu nemernicii lipsiti de fond care se perinda mai curand decat in Parlament pe la televiziunile centrale in cautare de spatiu public larg si gratuit de unde sa emane laturile urat mirositoare deja arhi-cunoscute. Ei se numesc politicieni si principala lor minciuna, intre atatea altele, de dragul generalizarii e ca lucreaza in folosul a ceva nobil, o tara care, daca le-ar incapea in buzunare ar fi numaidecat indesata acolo, pentru zile negre, nu se stie niciodata cand foloseste. Viata nu-mi depinde aproape deloc de deciziile acestor figuri patetice.
Desigur ca imi pot oferi in campanie un pix, dar nu am sa primesc vreodata de la ei inspiratie pentru a scrie ceva statornic. Pot imparti brichete cu insemne electorale dar nu astfel o sa cunosc eu o liniste precum cea din cada la lumina lumanarii. Evident ca au libertatea, chiar daca ii refuz cel mai des, sa vina sa-mi vorbeasca intr-o neverosimila mimare a interesului despre planuri si ambitii, despre viitor, dar tot degeaba daca asta e calea prin care eu sa imi irosesc cuvintele atat de necesare in relatiile mele umane. Nu-i impiedica nimeni sa se creada importanti doar pentru ca mass-media le propaga chipul, fara ca ei sa ajunga oameni de partea cealalta. Politicienii pot crede ca au condei atunci cand ziarele sau blogurile gazduiesc editoriale semnate de ei, dar subiectele abordate si maniera ii condamna cel mai des la obscuritate din acest punct de vedere. Isi pot imagina linistiti ca au mesaje pertinente si cu ecou cat timp nimic nu se schimba si lumea pe care cu asa incapatanare o conduc ramane la fel de murdara.
Nu sta in demnitatea mea sa pretind respectul acestor persoane marunte si trecatoare. Eu vreau un altfel de respect. Si il voi primi atunci cand actiunile lor vor avea consecinte benefice asupra societatii, fara sa fie nevoie de activarea revoltei mele latente.

0 comentarii

Trimiteți un comentariu

Adresa de email (abonarea trebuie confirmata):

O colecţie de obsesii, pasiuni şi frământări din mine, un loc pe care îl cizelez şi-l modelez permanent după firea mea schimbătoare, o oglindă difuză a ceea ce-am fost şi încerc să fiu. Un blog scris nu atât pentru a fi citit, dar pentru plăcerea nebună de a fi scris. [detalii]
A apărut o eroare în acest obiect gadget