în aşteptare #1. (10.01.2011)

În lumina slabă a camerei sale, dar, mai ales, în lumina tuturor celor întâmplate, îşi aştepta sfârşitul. Avea să vină, ca aproape tot ce i s-a întâmplat lui, în totalitate normal, chiar banal şi vechi. Ca şi ziua aceea în care, întorcându-se acasă de la câmp, îşi ducea în căruţă soţia moartă. A murit în câteva secunde, fulgerată. Îşi aduce aminte cu groază, dar mai ales cu ruşine, de ziua aceea şi de privirle curioşilor în căruţă, unde, puţin schimbată la faţă, stătea întinsă femeia de care îl lega până atunci o viaţă. Viaţa care îl lega de acea femeie din care sufletul a încetat de ceva timp să mai fumege.
[citeşte continuarea...]

albume: tatiana stepa - copaci fără pădure

Scris de răzvan cîmpean luni, octombrie 19, 2009

Tatiana Stepa e cea mai bună voce feminină pe care folkul românesc o are. Şi încă o are, în ciuda morţii sale.
Din punctul de vedere al încărcăturii emoţionale pe care o poartă, muzica Tatianei Stepa e asemănătoare cu cea a Blue October, dar se desparte de ea când vinde vorba de puterea suferinţei. Despre Tatiana am vrut să scriu de multe ori, chiar înainte să moară, dar nu am găsit ocazia. Astăzi încerc să găsesc cele mai potrivite cuvinte mari, pentru că ea le merită!
Am descoperit-o întâmplător acum un an (prima ascultare pe last.fm e pe 25 octombrie 2008) cu Iubirea de lut, pentru care am făcut o obsesie şi în care am găsit atâtea înţelesuri câte ascultări i-am acordat. Am căutat şi alte melodii şi uite aşa a ajuns unul dintre cei mai ascultaţi artişti ai mei. Tristeţea profundă a versurilor, ritmul aproape tăcut, vocea maturizată parcă forţat au făcut să o ascult deseori un drum întreg până la Cluj şi înapoi.
Adrian Păunescu, Clara Mărgineanu, Camelia Radulian, Romulus Vulpescu, Lucian Blaga şi chiar Tatiana Stepa semnează versurile celor 25 de melodii care compun albumul. Vă recomand multă răbdare şi introspecţie când vă veţi hotărâ să ascultaţi piesele. Pentru că e, pe alocuri, un album dificil, care cere o anumită stare; trebuie să fii pregătit pentru tristeţe când o asculţi, dar Tatiana Stepa reuşeşte să aducă multă pace prin muzică. Recunosc că niciodată nu am mai ascultat ceva atât de frumos prin perspectiva pe care o prezintă şi am ascultat multă muzică. Pentru că e tristă, tragică şi, paradoxal, reală şi nemuritoare!
Plecăciuni cu lacrimi în ochi, mulţumesc cu sufletul!

Ascultaţi aici întregul album:

__
În pregătire:
  • Alexandrina Hristov - Om de lut

0 comentarii

Trimiteți un comentariu

Adresa de email (abonarea trebuie confirmata):

O colecţie de obsesii, pasiuni şi frământări din mine, un loc pe care îl cizelez şi-l modelez permanent după firea mea schimbătoare, o oglindă difuză a ceea ce-am fost şi încerc să fiu. Un blog scris nu atât pentru a fi citit, dar pentru plăcerea nebună de a fi scris. [detalii]
A apărut o eroare în acest obiect gadget