în aşteptare #1. (10.01.2011)

În lumina slabă a camerei sale, dar, mai ales, în lumina tuturor celor întâmplate, îşi aştepta sfârşitul. Avea să vină, ca aproape tot ce i s-a întâmplat lui, în totalitate normal, chiar banal şi vechi. Ca şi ziua aceea în care, întorcându-se acasă de la câmp, îşi ducea în căruţă soţia moartă. A murit în câteva secunde, fulgerată. Îşi aduce aminte cu groază, dar mai ales cu ruşine, de ziua aceea şi de privirle curioşilor în căruţă, unde, puţin schimbată la faţă, stătea întinsă femeia de care îl lega până atunci o viaţă. Viaţa care îl lega de acea femeie din care sufletul a încetat de ceva timp să mai fumege.
[citeşte continuarea...]

leapşa

Scris de răzvan cîmpean marți, august 25, 2009

Leapşa a început de la Arc-En-Ciel şi a ajuns la mine prin Verde Ursuz.

Arc-En-Ciel:

Se amuza de norii din băltoace, care păreau să se pieptene în oglindă, elefantul-nor se transforma în şoricel, cămila-nor în pinguin, vulturul-nor în pescăruş. Asta în timp ce aştepta să treacă strada.
Se trezise tîrziu, lumea cealaltă, din vis, îi acaparase şi timpul realităţii, deşteptătorul zbierase, dar nu şi pentru urechile lui.
Visase o casă cu mansardă. Şi gard gălbui, din loc în loc cu vopseaua desprinsă, înalt de un metru şi un sfert. Şi acoperiş verde, ascuţit, cu o ferestruică pe mijloc, colorată vesel în portocaliu. Ca să ajungă la mansardă a urcat 365 de trepte în spirală, înguste, cu miros de brad, sprijinindu'şi braţul de balustrada scrijelită, cîte o literă la fiecare 5 trepte. Avea să descifreze mesajul, dacă era unul, la întoarcere. Simţea că acolo, în acea cămăruţă întunecată şi nelocuită cine ştie de cînd, îl aşteaptă ceva. Sau cineva.
Verde Ursuz:
Avea mereu impresia asta. Că undeva există o fiinţă născută pentru el. Că îl aşteaptă. O maşină trecu în viteză şi tulbură una din oglinzile alburii. Îşi privi pantofii. Pe vârfuri se prelingeau jumătăţi de vulturi-nori. Acele ceasului se opriseră din nou. Nu mai ştia dacă e în întârziere sau nu, dar preferă să meargă la fel de încet, cu acea linişte bine disimulată care atrăgea adesea atenţia trecătorilor. Poate ei îl credeau fericit. Poate îşi doreau să fie el în timp ce el îşi dorea să fie oricare dintre ei. Soarele se ascunsese în spatele unui elefant-nor şi parea că nu se grăbeşte să îşi arate chipul din nou. Ajuns pe strada care îi fusese cândva atât de dragă, se opri.
Îşi amintea acum, în umbra unui elefant-nor, de ce îi fusese atât de dragă, de ce inima lui bătea de două ori mai tare. Pe treptele pe care le urca în mintea lui strălucită, mesajul era simplu. Se opri fiindcă trebuia să-l rostească. "Nu e corect faţă de tine să dovedeşti că eşti mai puţin, înainte de a dovedi cât de multe poţi fi!". Mirosul de brad îl trezi din scurta lui amorţire. Era ceva obişnuit pentru el. Dar acum nu mai conta, acum ştia ce-l face să simtă că picioarele lui nu mai ating pământul, formând în spatele o ciudată umbră spânzurată. El spunea că e spânzurată în fericire, altă explicaţie era dincolo de optimismul lui incurabil.
Cineva pentru el. A visat mult la asta, dar acum era treaz, era sigur că aşa era. În faţa lui, în mare viteză, treceau maşini pline de amintiri. Le privi cu ochii mari şi aproape înlăcrimaţi. Reuşise să numere exact 365 de maşini, nimic mai mult sau mai puţin. Când, după mult timp, şi-a făcut curaj să treacă, era prea târziu. Fata cu miros de brad care-l aştepta liniştită pe o bancă avea deja o mânuţă luată de mamă şi era prea departe ca să o mai găsească. Pe bancă îi lăsă o bucată de hârtie pe care erau lipite haotic părţi din chipuri umane, formând un nebănuit chip al fericirii.
Ochi stâng, aşteaptă-l tu pe buze, e destul de întârziat. Ne revedem mâine! Ochi Drept.

1 Responses to leapşa

  1. Verde Ursuz spune:
  2. n-am observat, aşa e. cred că aşteptam să mă tragă arc-en-ciel de mânecă. :))

     

Trimiteți un comentariu

Adresa de email (abonarea trebuie confirmata):

O colecţie de obsesii, pasiuni şi frământări din mine, un loc pe care îl cizelez şi-l modelez permanent după firea mea schimbătoare, o oglindă difuză a ceea ce-am fost şi încerc să fiu. Un blog scris nu atât pentru a fi citit, dar pentru plăcerea nebună de a fi scris. [detalii]
A apărut o eroare în acest obiect gadget