în aşteptare #1. (10.01.2011)

În lumina slabă a camerei sale, dar, mai ales, în lumina tuturor celor întâmplate, îşi aştepta sfârşitul. Avea să vină, ca aproape tot ce i s-a întâmplat lui, în totalitate normal, chiar banal şi vechi. Ca şi ziua aceea în care, întorcându-se acasă de la câmp, îşi ducea în căruţă soţia moartă. A murit în câteva secunde, fulgerată. Îşi aduce aminte cu groază, dar mai ales cu ruşine, de ziua aceea şi de privirle curioşilor în căruţă, unde, puţin schimbată la faţă, stătea întinsă femeia de care îl lega până atunci o viaţă. Viaţa care îl lega de acea femeie din care sufletul a încetat de ceva timp să mai fumege.
[citeşte continuarea...]

destinatar închipuit. corina şi andrei #1

Scris de răzvan cîmpean marți, august 18, 2009

Ia scrisoarea cu teamă. Degetele îi tremură pe plic în timp ce încearcă să-l deschidă. Îşi aminteşte cum astfel de emoţii a mai avut doar atunci când mama l-a prins fumând şi l-a pedepsit destul de zdreavăn. A fost pentru prima şi ultima oară când a încercat să fumeze, se gândeşte că oricum nu avea să-i placă. Nu se aştepta să primească o scrisoare, în orice caz, nu ar trebui să se simtă aşa. În fine, răbdarea nu a fost niciodată o calitate pentru el.

Dragă Andrei,

Îţi scriu acum, după multe alte încercări, m-am gândit că s-ar putea să-ţi faci griji şi atunci am început să mă simt vinovată. Nu mi-ai răspuns la ultimele scrisori, asta m-a îngrijorat pe mine şi ştii cât de prost reacţionez în astfel de momente, ştii că rămân aproape fără aer şi îmi pierd controlul şi eu am nevoie de control, ştii. Ţi-am povestit în ultima scrisoare despre pisica pe care am adoptat-o fiindcă afară ploua destul de tare şi mi s-a făcut milă de ea, cum puteam să o las pe săraca afară pe o vreme ca aia, aşa că am luat-o cu mine şi am dus-o acasă lângă celelalte. M-am tot gândit cum să o botez, m-am mai gândit dacă preotul de pisici o să vină de data asta dacă aleg un nume inspirat, dar eu nu aleg mai niciodată un nume inspirat şi poate de asta preotul nu vine şi pisicile ajung să fugă. Sau, o fi având legătură cu faptul că nu închid niciodată uşa în urma mea, dar tu ştii că eu fac asta fiindcă mă tem că Rozzy suferă de claustrofobie şi o să le atace pe Pinxxzzy şi Debrya şi ştii cât de dragi îmi sunt toate, dar eu ce să fac cu Rozzy, nu pot să o scot din casă, mi se face milă de ea. Nu înţeleg de ce nu-mi răspunzi la scrisori, doar săptămâna trecută am trimis 16 şi asta dacă nu o socotim şi pe prima la care cred că am scris greşit adresa şi pe care imediat după ce am expiediat-o am rescris-o, dar a trebuit să scriu alta mai apoi fiindcă nu mi-am amintit chiar tot ce am scris şi apoi am mai scris o dată, în speranţa că de data aia am scris tot şi exact când să închid plicul mi-am amintit că uitasem să-ţi spun de Katya care te salută şi ea şi care cel mai probabil acum se întreabă de ce nu-mi răspunzi la scrisori, fiindcă trebuie să ştii că i-am spus şi ei că nu mi-ai răspuns la scrisori şi ea a zis că asta nu o face să îşi schimbe părerea despre tine, tot un tip de treabă rămâi în ochii ei albaştri care acum de când a început să-i crească părul par mai mult căprui, dar speră să reuşeşti să citeşti şi să răspunzi la scrisori fiindcă ştii cât de repede se supără.
Mă opresc aici, îţi mai scriu astăzi o scrisoare pe care o expediez mâine de dimineaţă şi mâine o să mai scriu una cel puţin, dar dacă timpul îmi permite şi tu ştii că în afară de îngrijitul pisicilor nu am altceva de făcut, o să-ţi mai scriu două scrisori şi aştept cu nerăbdare un răspuns de la tine ca să nu mai ajung într-o situaţie ca asta în care nu ştiu nimic despre tine şi tu nu dai nici un semn, cine ştie, puteai să păţeşti ceva, poate ai avut un accident de maşină sau poate a murit mama ta, am auzit că e destul de bolnavă în ultima vreme, sau nu ai avut nici accident şi nici nu a murit mama ta, ceea ce îţi doresc, dar poate ţi-a luat foc casa sau cineva l-a otrăvit pe poştaş şi tu încă nu ai primit nici măcar una dintre scrisorile mele, despre care ţi-am mai spus că sunt 16 sau chiar 17 dacă ai primit-o inclusiv pe prima şi nici nu am socotit-o pe asta, am ajunge la 17-18, aşa că să ştii că nu te grăbesc cu un răspuns, dar îl aştept cu nerăbdare.

Cu drag,
Corina
Băiatul reciteşte rândurile scrise parcă de pe patul de moarte şi apoi pune scrisoarea lângă celelalte. Mâine o să-i răspundă.

0 comentarii

Trimiteți un comentariu

Adresa de email (abonarea trebuie confirmata):

O colecţie de obsesii, pasiuni şi frământări din mine, un loc pe care îl cizelez şi-l modelez permanent după firea mea schimbătoare, o oglindă difuză a ceea ce-am fost şi încerc să fiu. Un blog scris nu atât pentru a fi citit, dar pentru plăcerea nebună de a fi scris. [detalii]
A apărut o eroare în acest obiect gadget