în aşteptare #1. (10.01.2011)

În lumina slabă a camerei sale, dar, mai ales, în lumina tuturor celor întâmplate, îşi aştepta sfârşitul. Avea să vină, ca aproape tot ce i s-a întâmplat lui, în totalitate normal, chiar banal şi vechi. Ca şi ziua aceea în care, întorcându-se acasă de la câmp, îşi ducea în căruţă soţia moartă. A murit în câteva secunde, fulgerată. Îşi aduce aminte cu groază, dar mai ales cu ruşine, de ziua aceea şi de privirle curioşilor în căruţă, unde, puţin schimbată la faţă, stătea întinsă femeia de care îl lega până atunci o viaţă. Viaţa care îl lega de acea femeie din care sufletul a încetat de ceva timp să mai fumege.
[citeşte continuarea...]

carte: alex ştefănescu - cum te poţi rata ca scriitor

Scris de răzvan cîmpean joi, septembrie 10, 2009

Începând să-l citeşti pe criticul literar Alex Ştefănescu (pe care obişnuiam să-l urmăresc pe vremea când prezenta Un metru cub de cultură la Realitatea TV, emisiune pentru care a primit premiul APTR pentru talk-show-uri în 2004) ai impresia că orice ai face, oricât de mult încerci să stai departe de modelele pe care le prezintă, tot ai să cazi în derizoriu şi ceea ce va ieşi nu se va numi literatură. Nici nu e foarte greu să ai impresia asta, după ce citeşti în Cum te poţi rata ca scriitor (Humanitas, Bucureşti, 2009) recenzia a 250 de cărţi proaste. Redau mai jos fragmente din acelea care au fost atât de proaste încât mi-au atras atenţia:
UMOR PUERIL (pg. 41-42)
"Dodo (apare de la bucătărie şi se repede la bunica tocmai când vrea să plece): Unde pleci? Vreau cu tine!
Bunica: Bunii [sic!] merge la coafor şi, dacă eşti cuminte, ţi-aduc o ciocolăţică.
Dodo: Nu vreau ciocolăţică, vreau cucurucu, vreau cucurucu!"

Alex Ştefănescu: Singurul moment de suspensie din piesă îl constituie acela în care "Buni" constată că nu mai este smântână în casă şi că nu are cu ce găti papricaşul. Cititorii simt cum le creşte tensiunea arterială, dar, cu o clipă înainte de a face un atac cerebral, problema se rezolvă:

"Bunicul Severin: Am făcut câteva cumpărături şi m-am gândit că vă prind bine. (Auzind glasul bunicii în bucătărie, mirat): Da' ce, bună-ta-i în bucătărie?
Buni (monologând supărată): Toate-s vai în casa asta, toate-s cu fundu-n sus. Poftim, drege papricaşul dacă n-ai smântână!
Severin (scoţând di sacoşă borcanul cu smântână): Am cumpărat eu smântână, dacă ai nevoie."
S.O.S. salvaţi basmele! (Amurg sentimental, Bucureşti, 2006)

CU VERIGHETA PE DEGETUL CORESPUNZĂTOR... (pg. 53-54)
Alex Ştefănescu: Autorul romanului [...] ţine invers arma satirei, astfel încât trage în el însuşi. Iată, ca exemplu, o secvenţă:

"—Din această clipă eşti soţia mea! Sunt soţul tău! Conform tradiţiei şi pentru amintirea acestei clipe, dă-mi voie să-ţi introduc această verighetă pe degetul corespunzător de la mâna stângă. Eu am introdus-o deja, observi? Oferirea buchetului de flori din vază este ultimul gest care-mi este permis să-l mai fac pentru tine"

A. Ş.: Din fericire autorul nu reproduce şi dialogul din patul nupţial, care ar fi fost, fără îndoială, la fel de ceremonios şi ne-ar fi pus răbdarea la grea încercare.
Îndrăgostit din interes de serviciu (TipoRadical, Drobeta-Turnu Severin, 2005)

CARTEA CA ŞEDINŢĂ DE SPIRITISM (pg. 83-84)
Alex Ştefănescu: Aurel Constantinescu-Severin povesteşte, în volumul Următoarea viaţă - prin reîncarnare - a lui Ion Creangă (Miracol, Bucureşti, 2004), că stă de vorbă adeseori cu spiritul lui Mihai Eminescu. Dialogul este [...] posibil datorită împrejurării că în Aurel Constantinescu-Severin s-a reîncarnat spiritul lui Ion Creangă.
Nu este prima carte în care Aurel Constantinescu-Severin include asemenea elucubraţii. [...] Autorul cărţii se consideră un ales, dar paginile referitoare la viaţa lui intimă îi divulgă înclinaţia către vulgaritate:
"Am rugat-o [pe o preoteasă văduvă, n. n.] să-mi mai aducă un păhărel de ţuică, timp în care eu am întors tabloul cu faţa la perete ca să scap de privirea preotului. Biata femeie nu s-a prins de ce eram ezitant. Dezvelirea Evei în plenitudinea ei, ameţit cum eram, mi-a dezlănţuit pofta împreunării. Exclamaţiile ei de plăcere şi efectul ţuicii de Teregova au dus în noaptea aceea la mai multe orgasme ale coanei preotese care ar fi vrut să nu se termine."
A. Ş.: Din nefericire, în Aurel Constantinescu-Severin este încarnat chiar spiritul lui Aurel Constantinescu-Severin, care n-are nici talent, nici bun-gust.
Următoarea viaţă — prin reîncarnare — a lui Ion Creangă (Miracol, Bucureşti, 2004)

Cartea e plină de astfel de exemple, unele chiar mult mai vulgare decât acesta din urmă, pe care prefer să nu le redau aici tocmai fiindcă nu merită atenţie. Analizele lui Alex Ştefănescu vă vor stârni uneori râsul sau stupoarea, dar nu vă vor lăsa indiferent, tocmai pentru că sunt pertinente şi abundă în precizie şi bun simţ. 

0 comentarii

Trimiteți un comentariu

Adresa de email (abonarea trebuie confirmata):

O colecţie de obsesii, pasiuni şi frământări din mine, un loc pe care îl cizelez şi-l modelez permanent după firea mea schimbătoare, o oglindă difuză a ceea ce-am fost şi încerc să fiu. Un blog scris nu atât pentru a fi citit, dar pentru plăcerea nebună de a fi scris. [detalii]
A apărut o eroare în acest obiect gadget