în aşteptare #1. (10.01.2011)

În lumina slabă a camerei sale, dar, mai ales, în lumina tuturor celor întâmplate, îşi aştepta sfârşitul. Avea să vină, ca aproape tot ce i s-a întâmplat lui, în totalitate normal, chiar banal şi vechi. Ca şi ziua aceea în care, întorcându-se acasă de la câmp, îşi ducea în căruţă soţia moartă. A murit în câteva secunde, fulgerată. Îşi aduce aminte cu groază, dar mai ales cu ruşine, de ziua aceea şi de privirle curioşilor în căruţă, unde, puţin schimbată la faţă, stătea întinsă femeia de care îl lega până atunci o viaţă. Viaţa care îl lega de acea femeie din care sufletul a încetat de ceva timp să mai fumege.
[citeşte continuarea...]

and Jaymay, I love you...

Scris de Dacian joi, august 27, 2009

Jaymay, una dintre cele 10 voci care au schimbat muzica şi perceptia mea asupra muzicii e o descoperire obligatorie, brută, teoretic nerafinată, care să placă oricui, dincolo de faptul că nu toată lumea o va cuprinde în emoţia ei deosebită. În comparaţie cu Blue October, a căror muzică testimonială te include de la distanţă, Jaymay, după cum spunea la un moment dat cineva în viaţa mea, se întinde sincer înaintea ta, fără ca gestul ei să fie egoist şi te invită să i te alături lângă sau deasupra. Atât de intim o poţi cunoaşte pe Jaymay.
Amintirile care au ca amprentă sonoră melodii ale ei sunt sub forma: Eram în parcul mare, toamna, un anotimp pe care "one day ago you spoke to me" am învăţat să-l iubesc ca niciodată înainte "charming eyes have you, are they gray or blue" şi să mă obişnuiesc să-l aştept nerăbdător, "the only one I love to love" iar căştile răsunau ceva nu doar plăcut, cât armonic, "I believe it was you, and I believe we will be again" încât frunzele să pară a avea propria lor muzică, independentul lor ritm în care să-mi vorbească. "Are you too nervous to be lovers, friendships ruined with just one kiss" mă plimbam liniştit, în aşteptarea timpului ce urma să vină, trăgându-mi "you've never even thought to torture me" picioarele alene, cu telefonul în mână, scriind un mesaj timid unei "instead of good morning, they tell you good night" persoane care continuă să conteze până şi în "blue skies always on my mind" absenţă, pentru că asta înseamnă o prietenie. Nu era prea frig, vedeam un înger "if this isn't love, what is love?" pozând pe iarbă cu un nas de clown, stropul "once you were sweet with me, knock it off" acela de culoare ajungând merituos pentru posteritate. Am făcut multe greşeli în acea perioadă, "but I still never read your mind" de unele fiindu-mi ruşine, fără să le regret neapărat "what I can't quite put my finger upon" şi nu sunt genul care să trăiască din regrete, (doar dacă era Amy Winehouse: "not anymore, not like before") dar întâlnirea cu Jaymay le-a făcut pe toate şi multe "I miss winter just because I miss when I knew you best" altele să merite.
Oricum şi-ar spune, Jaymay (pronunţat Geimei) o să rămână veşnic Geimi, adică Jaymay, artista cu melodiile triste ce sădesc bucurie.

0 comentarii

Trimiteți un comentariu

Adresa de email (abonarea trebuie confirmata):

O colecţie de obsesii, pasiuni şi frământări din mine, un loc pe care îl cizelez şi-l modelez permanent după firea mea schimbătoare, o oglindă difuză a ceea ce-am fost şi încerc să fiu. Un blog scris nu atât pentru a fi citit, dar pentru plăcerea nebună de a fi scris. [detalii]
A apărut o eroare în acest obiect gadget