în aşteptare #1. (10.01.2011)

În lumina slabă a camerei sale, dar, mai ales, în lumina tuturor celor întâmplate, îşi aştepta sfârşitul. Avea să vină, ca aproape tot ce i s-a întâmplat lui, în totalitate normal, chiar banal şi vechi. Ca şi ziua aceea în care, întorcându-se acasă de la câmp, îşi ducea în căruţă soţia moartă. A murit în câteva secunde, fulgerată. Îşi aduce aminte cu groază, dar mai ales cu ruşine, de ziua aceea şi de privirle curioşilor în căruţă, unde, puţin schimbată la faţă, stătea întinsă femeia de care îl lega până atunci o viaţă. Viaţa care îl lega de acea femeie din care sufletul a încetat de ceva timp să mai fumege.
[citeşte continuarea...]

fotografie: speranţă

Scris de răzvan cîmpean joi, mai 21, 2009

Facem compromisuri. Lăsăm din noi bucată cu bucată. Ne înconjurăm de oameni dintre cei mai diferiţi şi ciudaţi. Pretindem iubire, prezenţă, încredere, înţelegere, comunicare. Nu pentru mult timp, oricum. Ajungem să ne mulţumim cu atât de puţin încât nici nu suntem în stare să ne dăm seama că s-a terminat. Stăm unul lângă celalalt, dar aşteptăm întotdeauna ca primul pas să fie făcut din cealaltă direcţie. Şi ne plângem de milă. O facem cu atâta pasiune, o să ajungem şi noi să credem că totul e în capul nostru. Şi atunci, atunci când rutina te loveşte la spate, când comunul e parte din prezentul tău, fugi. E singura şansă la supravieţuire. Deşi fuga e, cel mai des, spre aceeaşi poveste spusă de altcineva şi altfel.

Vedeţi şi:

0 comentarii

Trimiteți un comentariu

Adresa de email (abonarea trebuie confirmata):

O colecţie de obsesii, pasiuni şi frământări din mine, un loc pe care îl cizelez şi-l modelez permanent după firea mea schimbătoare, o oglindă difuză a ceea ce-am fost şi încerc să fiu. Un blog scris nu atât pentru a fi citit, dar pentru plăcerea nebună de a fi scris. [detalii]
A apărut o eroare în acest obiect gadget