în aşteptare #1. (10.01.2011)

În lumina slabă a camerei sale, dar, mai ales, în lumina tuturor celor întâmplate, îşi aştepta sfârşitul. Avea să vină, ca aproape tot ce i s-a întâmplat lui, în totalitate normal, chiar banal şi vechi. Ca şi ziua aceea în care, întorcându-se acasă de la câmp, îşi ducea în căruţă soţia moartă. A murit în câteva secunde, fulgerată. Îşi aduce aminte cu groază, dar mai ales cu ruşine, de ziua aceea şi de privirle curioşilor în căruţă, unde, puţin schimbată la faţă, stătea întinsă femeia de care îl lega până atunci o viaţă. Viaţa care îl lega de acea femeie din care sufletul a încetat de ceva timp să mai fumege.
[citeşte continuarea...]

despre muzica unui univers mic şi închis

Scris de Dacian joi, aprilie 23, 2009

E ca o întâlnire între prieteni răsfiraţi, de vârste diferite, din clase sociale distincte, pe care îi uneşte nu muzica ci, mai mult, conştiinţa că, până la urmă toţi ajung în punctul pe care cel mai des muzica aceasta îl reprezintă. Ca şi cum ai citi biografia unui personaj care se păstrează obscur şi la fiecare literă te împiedici de amintiri similare. Blue October e mai mult decat muzică, e viaţa transpusă în sunete, un rock uneori tulburat, testimonial, uşor emo, care nu face rabat de la calitate, ori planul iniţial pentru succes. Aş zice că sunt cea mai mare trupă de care încă nu a auzit mai nimeni. Deşi constituie potenţialul unui mare proiect muzical, Blue October sunt cvasi-necunoscuţi, dar iubiţi, sper, de cei puţini, căci au rămas în continuare dedicat unui public restrâns, cu puţine hituri reale, fani nu numeroşi, dar reali, care nu doar ascultă, ci simt.
Pentru că pielele lor crează dependenţă, fiind, din punctul meu de vedere, alături de Jaymay, o trupă pe care o poţi asculta non-stop o săptămână fără să-ţi vină să-ţi zbori creierii, Blue October nu poţi cunoaşte fără să intri în lumea fiecărui album, emoţia fiecărui vers şi fără să îţi asumi viciul acesta. Probabil piesa lor cea mai cunoscută, Calling you, e, în speţă, dovada celor spuse. Înţeleasă mai întâi ca o declaraţie tristă de iubire, mie îmi pare mai mult confesiunea oferită vieţii pentru miracolul ei, pentru sentimente, chiar durere, pentru capacitatea de a iubi şi promisiunea ca ţi se va răspunde pe măsură.
Mă gândeam astăzi sau ieri, pentru că mintea asta nu tace niciodată, că nu snobismul celor care primesc arta o face să fie aşa ceva, nu asta o califică. Tot aşa, nu doar opera ori muzica simfonică sunt atribute ale artei, eu cred, cu tăria mea de copil neştiutor ca atunci când găseşti suportul pentru cuvinte şi suntete, astfel incat acel suport să fie precum o strângere de mână, nu mai contează că se numeste rock, indie, chiar ambiental, country, jazz, folk, (bine, cele de top, din câte cunosc, sunt pentru topuri, nu pentru suflet, chiar daca oamenii ascultă manele ştergându-şi lacrimile, asta nu le face inteligente, doar adecvate celor simpli ori prosti, capabile să stimuleze puţin şi de suprafaţă) important e să sensibilizezi, să comunici, să misti cât mai aproape de ceea ce ţi-ai propus. Iar Blue October face cu succes ceea ce probabil mulţi încearcă zadarnic.
Albumul meu favorit e Foiled, pentru că mă recunosc în el cel mai bine dintre toate, pentru că sufletul tremură şi trepidă la sunete şi mesaj. Îmi plac toate melodiile lor, dar, dacă e să aleg câteva preferate, ar rămâne Hate me, Calling you, Razorblade, A quiet mind, 18th Floor Balcony, Congratulations şi Sorry hearts. Audiţie plăcută.
Reînchidem acum universul.

2 comentarii

  1. Bogdan spune:
  2. Frumos scris, Dacian! Chiar ma face sa caut un album Blue October si sa ma apuc sa-l ascult cat mai curand.
    Si ai o bila alba pentru mentionarea lui Jaymay :D

     
  3. Bogdan spune:
  4. Am ascultat Calling You si mi-a placut foarte mult. Baietii astia stiu a face muzica:)

     

Trimiteți un comentariu

Adresa de email (abonarea trebuie confirmata):

O colecţie de obsesii, pasiuni şi frământări din mine, un loc pe care îl cizelez şi-l modelez permanent după firea mea schimbătoare, o oglindă difuză a ceea ce-am fost şi încerc să fiu. Un blog scris nu atât pentru a fi citit, dar pentru plăcerea nebună de a fi scris. [detalii]
A apărut o eroare în acest obiect gadget