în aşteptare #1. (10.01.2011)

În lumina slabă a camerei sale, dar, mai ales, în lumina tuturor celor întâmplate, îşi aştepta sfârşitul. Avea să vină, ca aproape tot ce i s-a întâmplat lui, în totalitate normal, chiar banal şi vechi. Ca şi ziua aceea în care, întorcându-se acasă de la câmp, îşi ducea în căruţă soţia moartă. A murit în câteva secunde, fulgerată. Îşi aduce aminte cu groază, dar mai ales cu ruşine, de ziua aceea şi de privirle curioşilor în căruţă, unde, puţin schimbată la faţă, stătea întinsă femeia de care îl lega până atunci o viaţă. Viaţa care îl lega de acea femeie din care sufletul a încetat de ceva timp să mai fumege.
[citeşte continuarea...]

creaţie: paşi spre nicăieri #3

Scris de răzvan cîmpean vineri, aprilie 17, 2009

...
Îmi place să hoinăresc pierdut pe străzi şi să privesc în ochii trecătorilor. Acolo găsesc uneori cele mai dure cuvinte, momente pe care încearcă să le uite şi care încă îi mai dor, dorinţe ascunse, bucurii evidente, emoţii greu de stăpânit.
Mi se întâmplă rar să aflu în privirea unui străin întreaga lui viaţă, dar atunci mă las absolut cuprins de frumosul pe care îl descopăr şi visez. Visez cum ar fi fost viaţa lui dacă la şapte ani curiozitatea nu l-ar fi împins să sară în lacul din satul bunicilor, cum ar ştii să-i aprecieze pe ceilalţi dacă ar învăţa să vadă în sufletul lor, cum şi-ar găsi puterea să zâmbească dacă s-ar lăsa cunoscut. Ştiu că îi place să asculte ghemuit cuvintele haotice din jurul lui, că săritura în lac l-a dus aproape de un final tragic, că şi-a promis să nu se mai apropie de nimeni, că amestecă petalele florilor fiindcă vrea un miros unic, că vede totul diferit de când s-a detaşat de oameni, că are grijă de animalele rănite pe care le întâlneşte şi că are acasă un colaj cu sute de chipuri. Momentele în care se întinde pe jos şi admiră tabloul sunt singurele în care îşi dă voie să se bucure. Nu l-am observat de mult, dar e cu siguranţă deosebit! Obişnuieşte să îşi pună degetele sub urechi când trec maşini pe lângă el, iar uneori îl văd fugind fără a ştii unde. Mi-am propus să îl urmăresc într-o zi, dar îi mai las timp să îmi arate ciudăţenile din care e compus.
În universul ăsta care pare să funcţioneze la viteze astronomice, fiecare îşi găseşte locul. Un nicăieri al lui pe care îl exploatează, la care ţine şi de care se poate despărţi foarte greu. Probabil. De acum înainte o să îmi dedic timpul oamenilor şi o să încerc să descopăr tot ce îi face speciali şi aproape sufletului meu... 
...
Citeşte şi:

7 comentarii

  1. Miruna spune:
  2. f frumos:) mi se pare ca ai un talent aparte in a vedea detalii din jur:) imi place ca faci "abuz" de cuvinte, ca povestesti mult, ca exprimi ce simti..f frumos. eu am o slabiciune pt cuvinte..ele fac partea din munca mea..sunt ziarista..

     
  3. ma bucur ca iti place... asta nu inseamna ca nu mi-as dori sa stiu picta:)...

     
  4. anca spune:
  5. buna alegere, aceasta dedicare:) postul tau se aseamana cu ultimul al meu, doar ca e scris in alt mod, cu alte cuvinte.

     
  6. mihaelafilip spune:
  7. frumos spus... bun blog...

     
  8. MihaelaFilip: Multumesc!

     
  9. Verde Ursuz spune:
  10. Eu nu stiu niciodata ce sa iti spun. As vrea sa iti scriu undeva ca tot ceea ce ai creat aici e frumos si ca vei merge in continuare pe acelasi drum. Ca sa nu mai spun mereu acelasi lucru si sa ii tocesc intelesul.

     
  11. Ai foarte mare talent la scris. Observi detaliile , iar acestea te poarta dintr-o lume in alta conturand foarte bine peisajul. Te cunosc de o vreme, si niciodata nu am stiut ce sa iti zic , cum sa vorbesc. Aveam in minte imaginea unui tip de om fata de care nu stiu reactiona. Un om in fata caruia ma simteam gol de sine, si tot ce as fi vrut sa ascund nu puteam. Poate e o obsesie de a te cunoaste , de a vedea mai mult . Tot ce e aici scris de tine e ceva ce nu am intalnit pana acum si nu am mai citit. Detalii ce definesc conturul, o lume imaginara al carei creator esti tu. Nu mai e mult pana departe... Ai grija de talentul tau si sunt sigur ca vei ajunge departe. Felicitari. Pana o sa invat sa te cunosc , aveti grija de voi, si unul de altul!

     

Trimiteți un comentariu

Adresa de email (abonarea trebuie confirmata):

O colecţie de obsesii, pasiuni şi frământări din mine, un loc pe care îl cizelez şi-l modelez permanent după firea mea schimbătoare, o oglindă difuză a ceea ce-am fost şi încerc să fiu. Un blog scris nu atât pentru a fi citit, dar pentru plăcerea nebună de a fi scris. [detalii]
A apărut o eroare în acest obiect gadget