în aşteptare #1. (10.01.2011)

În lumina slabă a camerei sale, dar, mai ales, în lumina tuturor celor întâmplate, îşi aştepta sfârşitul. Avea să vină, ca aproape tot ce i s-a întâmplat lui, în totalitate normal, chiar banal şi vechi. Ca şi ziua aceea în care, întorcându-se acasă de la câmp, îşi ducea în căruţă soţia moartă. A murit în câteva secunde, fulgerată. Îşi aduce aminte cu groază, dar mai ales cu ruşine, de ziua aceea şi de privirle curioşilor în căruţă, unde, puţin schimbată la faţă, stătea întinsă femeia de care îl lega până atunci o viaţă. Viaţa care îl lega de acea femeie din care sufletul a încetat de ceva timp să mai fumege.
[citeşte continuarea...]

pământul ca un tomberon de oameni

Scris de răzvan cîmpean sâmbătă, ianuarie 24, 2009

Lumea, aşa cum o cunoaştem noi astăzi, e plină de lucruri care trebuie schimbate. Schimbarea nu o să vină niciodată de la sine şi nu putem aştepta la infinit ca minunea să se întâmple. Pur şi simplu nu o să se întâmple!
Astăzi mai avem locuri verzi, mai avem păduri, mai avem ape, dar în câţiva ani toate astea vor fi o amintire tristă dacă lăsăm lucrurile să continue aşa. Dacă ne lipseşte un simţ elementar de grijă faţă de mediul înconjurător, dacă nu învăţăm că tomberoanele au fost făcute pentru a arunca gunoiul în ele (nu pe lângă ele sau în râuri!) şi că natura trebuie menţinută curată, dacă nu începem să reciclăm, dacă folosim în prostie resursele epuizabile ale planetei, dacă ucidem cu cruzime milioane de animale doar pentru a avea ce mânca, dacă o să folosim maşina şi pentru a merge 50 de metri, atunci ne merităm soarta. Merităm să respirăm aer toxic, merităm ca apa de la robinete să nu fie potabilă, merităm să avem tot mai puţine spaţii verzi şi mai multe locuri betonate, merităm să ne pierdem anotimpurile, merităm să mâncăm fructe şi legume crescute artificial, merităm să rămânem fără păduri, merităm să suportăm temperaturile extreme din vară, merităm să fim gunoaiele dintr-un tomberon numit Pământ.
E momentul ca toţi să ne punem întrebări despre locul în care vrem să trăim. Dar asta nu e tot, trebuie să acţionăm spre binele planetei. Indiferenţa nu dovedeşte decât prostie!

0 comentarii

Trimiteți un comentariu

Adresa de email (abonarea trebuie confirmata):

O colecţie de obsesii, pasiuni şi frământări din mine, un loc pe care îl cizelez şi-l modelez permanent după firea mea schimbătoare, o oglindă difuză a ceea ce-am fost şi încerc să fiu. Un blog scris nu atât pentru a fi citit, dar pentru plăcerea nebună de a fi scris. [detalii]
A apărut o eroare în acest obiect gadget