cartea cu păcate pagini din mintea unui copil matur

O simplă şi ciudată clădire. Nu prin formă, prin conţinut. Poţi trece pe lângă ea fără să o observi, tencuiala a fost renovată, oamenii mici sunt în casă în faţa calculatorului, priveliştea e aproape pustie. Ai putea chiar jura că nimeni, dar chiar nimeni, nu locuieşte acolo, că viaţa lor s-a mutat de mult în alte părţi, că aici viaţa nu mai e. Şi, contrar aparenţelor, acolo e lumină vie, acolo-i dor, lacrimile sunt acolo. 
Pe a treia treaptă puţin sânge, un aprozar impovizat chiar lângă, balustrada-trambulină, corcoduşul uscat, florile, balcoanele ursuze, liniştea. Cum cobori, vezi tot mai mult şi mai adânc amintirile, e cald şi rece, un vânt puternic şi ninsoare, e verde şi apoi roşu, e fuga timpului trecut prin tine, e nu-mi vine să cred, plecaţi şi o să-ţi scriu, aşteaptă. 
Intrarea e nouă, cutiile poştale şi ele, nu reuşeşti să simţi dacă e cald sau nu, te loveşte numele copilăriei, de mult nu l-ai mai auzit cu atâta entuziasm, îl auzi repetat, inima e iar bucuroasă, dar panicată, zâmbeşti şi simţi lângă braţul tău un altul, cald şi prietenos. Spui săru'mâna şi

Ion este un tip plictisit. Zi de zi are de distribuit epistole, tatăl lui vrând şi reuşind să-l determine să devină poştaş. Ceea ce îl enervează cel mai tare pe Ion e faptul că se vede nevoit să livreze uneori plicuri persoanelor decedate, care nu mai au nici un folos de munca lui, o treabă inutilă ce îi consumă enorm din timp. Veşnic pe bicicleta verde cutreieră străzile înguste ale respectivei aşezări în căutarea unor persoane faţă de a căror fericire e cum nu se poate mai indiferent, refuzând periodic mulţumirile, ori alte manifestări de gratitudine. Ion este un tip plictisit. Zi de zi miroase plicuri parfumate încercând cu disperare să înţeleagă ce temei are gestul altor adolescenţi, cum e şi el unul, să aşterne pe hârtie ce pot spune cu uşurinţă în cuvinte. Nici măcar vorbele nu îi plac prea mult, dar le vede cu ochi mai buni. Nu va compune în veci o scrisoare. În schimb, va citi o mulţime, toate adresate altcuiva decât lui, fără să-l

Materialele din care noi suntem făcuţi sunt diferite. Atât de diferite încât din tine curg grele şi neobosite mizerii, iar din mine grele şi neobosite cuvinte. Îmi spui acum că-i trist, acel trist pe care nimeni nu-l înţelege decât tu. Trist de dragului unei hoarde pline de mojici. Mojici străini, veniţi subit din nicăieriul pe care doar o bolnavă minte îl poate crea, mintea ta. Râuri de lacrimi vrednice de primitive sentimente se scurg acum prin locuri atent

Lectura cărţii te va purta alert într-o lume dominată de invidie şi frică, o lume a eternei dominaţii şi dorinţei de putere, o lume în care pumnul face legea sau în care prietenia nu poate fi substituitul curajului de a accepta o dramă pentru care nu cel care suferă e vinovat. Eforturile de a-l salva sunt

Se ridicase foarte devreme din pat, era mecanic şi somnoros. Ochii-i erau obosiţi, inima bătea lent şi în spatele său lăsase multă dezordine. Patul era răvăşit, pe jos erau aruncate bezmetic multe foi cu însemnări ciudate şi câteva fotografii înfăţişând fiecare câte un bărbat diferit. Trântise uşa la baie.

Pe când încă doar se crăpa de ziuă, când oamenii cel mai probabil dormeau în continuare, la intersecţia străzilor Fericirii cu Câmpeni, un băiat stătea aşezat pe bordura trotuarului murdar de motorină plouată. Stătea liniştit şi privea blocurile şi casele vechi din jur, îşi imagina cum acolo sigur locuieşte bărbatul pe care îl caută, de fiecare dată îşi imagina asta. Era îmbrăcat într-o cămaşă neagră, avea un pulovăr foarte subţire deasupra, ochii-i erau pierduţi şi avea o expresie indiferentă. Îşi făcuse curaj să vină aici, nopţile anterioare fuseseră dificile somnului său. Ştia că e singura soluţie, el cu siguranţă se află aici. În biletul găsit în salteaua bunicii scria adresa asta, strada Fericirii, ca şi cum asta ar fi putut să însemne ceva pentru el, numărul 12A. Acolo unde era singur şi prăpădit de gânduri şi emoţie, acolo trebuie să fie şi el, singur şi prăpădit de oboseală.

Zilele anterioare le-a petrecut căutând strada, despre care credea cu o oarecare teamă că nu există, că nici măcar prin hazard lumea nu s-ar fi obligat să trăiască atât de mult în

Am văzut în ultima perioadă o modă cel puţin ciudată pe multe bloguri: premii. [exemplu] Se acordă "premii" stupide (imagini copiate de pe internet) şi, să-mi fie iertat, de multe ori unor bloguri prost scrise. Nu pretind că înţeleg noile trenduri, dar acesta îmi pare destul de simplu. Cred că ideea pe care merge e de a atrage cât mai multe link-uri către blogul tău şi, astfel, o superficială încercare de a urca în zelist sau căutările google. Stupid, nu?

Voi specifica din capul locului că nu citesc multe bloguri şi că le citesc rar şi când apuc şi că nu caut mercantilul într-un blog. Nu am timpul necesar să mă apuc să caut bloguri bune. Rar se întâmplă să găsesc

2009 a fost un an marcat de muzică. Muzică recomandată de last.fm şi oamenii de acolo, primită de la prieteni, descoperită datorită propunerii lui Dacian de a începe cele 1001 de albume de ascultat într-o viaţă, descărcată de pe only no hits sau auzită la răposatul radio alternativ. Pe principalele piese din acest an, 100 la număr, aranjate după totalitatea ascultărilor de la tot atâţia artişti, voi încerca să le prezint în 10 zile, parcurgând topul de la final la început.

Relevanţa topului e relativă, considerând că o parte consistentă din

Relient K - Deathbed

Pe Relient K i-am descoperit în urmă cu mai bine de un an pe un jango.com şi mi-au plăcut instantaneu. Îmi plăcea vocea solistului foarte mult, erau plini de energie şi de simţ al umorului, iar versurile lor mi-au atras atenţia destul de puternic. I-am ascultat mult atunci, eram chiar impresionat de piesele lor, dar târziu am aflat că sunt christian şi că au melodii în care asta se simte sau e chiar evident. Recunosc, mi-a plăcut foarte mult asta la ei, pentru că, spre deosebire de Hillsong United sau alte trupe, ei sunt ceva mai subtili şi atunci în muzica lor poţi găsi înţelesul tău, chiar fără legătură cu credinţa. Nu toate melodiile lor sunt cu caracter