în aşteptare #1. (10.01.2011)

În lumina slabă a camerei sale, dar, mai ales, în lumina tuturor celor întâmplate, îşi aştepta sfârşitul. Avea să vină, ca aproape tot ce i s-a întâmplat lui, în totalitate normal, chiar banal şi vechi. Ca şi ziua aceea în care, întorcându-se acasă de la câmp, îşi ducea în căruţă soţia moartă. A murit în câteva secunde, fulgerată. Îşi aduce aminte cu groază, dar mai ales cu ruşine, de ziua aceea şi de privirle curioşilor în căruţă, unde, puţin schimbată la faţă, stătea întinsă femeia de care îl lega până atunci o viaţă. Viaţa care îl lega de acea femeie din care sufletul a încetat de ceva timp să mai fumege.
[citeşte continuarea...]

subnicioformă.

Scris de răzvan cîmpean marți, februarie 04, 2014 2 comentarii

nu fi naiv!
repetă după mine: nu sunt naiv!
nu sunt naiv! bineînţeles că nu sunt naiv!

secretul intrării în panică. apasă tare.

Scris de răzvan cîmpean joi, ianuarie 16, 2014 0 comentarii

ai scris aşa:
                  cum tremura şi cum, spre final, zâmbea. (cum ai fi preferat să plângă.)
                  cum mâinile nu ţi le mai aminteşti, nici faţa.
                  cum ai fi vrut să mori, să mori de dragul de-a muri şi tu, căci oricum ai făcut-o.
                  cum ai inventat nenorocirea şi nu ai mai putut ieşi din ea.

douămiişiceva. copil ce-ai fost.

Scris de răzvan cîmpean sâmbătă, ianuarie 04, 2014 0 comentarii

prefă-te înţelept. prefă-te atât de bine, încât şi tu s-o crezi. încât greşelile tale să pară greşelile altora. acum întreabă-te cine-i monica şi de ce naiba o vorbeai de rău. prefă-te profund şi spune cuvinte care nu-ţi aparţin. spune-le ca şi cum nimeni nu le-a spus mai bine înainte.

în opt luni şi nouăsprezece zile.

Scris de răzvan cîmpean vineri, mai 10, 2013 0 comentarii

câte se pot schimba.

i-am scris asta fără să ştiu, fără să ghicesc, fără ca vreodată să bănuiesc, i-am scris asta ca şi cum i-aş fi scris despre morţii din familia mea.
i-am scris despre băiatul care-mi era frate, i-am scris asta ca şi cum el însuşi îmi era frate. ca şi cum el era fratele căruia îi scriam, fratele de care trebuia să am grijă şi de care n-am avut, de care nu am şi de care nu

nescrise: vorbeşte-mi.

Scris de răzvan cîmpean sâmbătă, februarie 16, 2013 0 comentarii


cartea cu păcatevorbeşte-mi despre sinucidere ca şi cum mi-ai spune poveşti. mai spune-mi încă o dată, cu lux de amănunte, povestea aia... povestea aia-n care mor:
a fost odată un băiat. a fost şi mama lui.

vorbeşte-mi despre cât de acru-ţi pare. serios: loveşte-n mine cu pumni şi cu picioare.
vorbeşte-mi despre moarte la masă, vorbeşte-mi dimineaţa, când nici nu m-am trezit, vorbeşte-mi despre moarte în fiecare zi.

mundan.

Scris de răzvan cîmpean vineri, februarie 15, 2013 0 comentarii

momentul părerilor de rău:

că 22 nu mai e 22 de multă vreme.
că nu se mai înţelege aproape nimic.
că cei mai mulţi au plecat.
că proza nu-i mai proză, dar nu-i nici poezie.
că uit o vreme şi că revin frenetic.
plus infinit.

momentul părerilor de bine:

că 22 nu mai e 22 de multă vreme.
că nu se mai înţelege aproape nimic.
că cei mai mulţi au plecat.
că proza nu-i mai proză, dar nu-i nici poezie.
că uit o vreme şi că revin frenetic.
plus infinit.

Adresa de email (abonarea trebuie confirmata):

O colecţie de obsesii, pasiuni şi frământări din mine, un loc pe care îl cizelez şi-l modelez permanent după firea mea schimbătoare, o oglindă difuză a ceea ce-am fost şi încerc să fiu. Un blog scris nu atât pentru a fi citit, dar pentru plăcerea nebună de a fi scris. [detalii]
A apărut o eroare în acest obiect gadget